The wizard of Oz

Top AFI 100

Locul 010 – The wizard of Oz

Intru în linie dreaptă cu acest Top AFI 100 și locul 10 este ocupat de nimeni altul decât The wizard of Oz.

Filmul din 1939 este o adaptare după romanul semnat de Frank L. Baum și ne duce în Kansas-ul rural acolo unde Dorothy (Judy Garland) are nenumărate probleme din cauza drăgălașei jigodii canine Toto, câine ce nu este deloc pe placul zgripțuroaicei miss Gulch, o hoașcă înțepată ce vrea să vadă potaia eutanasiată.

Și cum boșoroaga are multă influență prin zonă, deh, banul conduce peste tot, Dorothy n-are ce face și, negăsind înțelegere la mătușa Em și unchiul Henry, este nevoită să renunțe la Toto.

De aici povestea se transformă dintr-o dramă copilărească într-o fantezie exuberantă pentru că în timpul unei escapade, Dorothy luându-și lumea în cap, se nimerește să-și dea cu prezența-n catalog o tornadă buclucașă care ia casa pe sus și o bagă pe Dorothy, cu o lovitură bine țintită, direct la somnic.

Când fetișcana face ochi, miracol mirobolant, nu mai este în Kansas, ci ajunge ilegal, fără documente valide, într-un tărâm fantasmagoric, de basm, plin cu vrăjitoare haine, zâne bune, pitici cântăreți și maimuțe zburătoare.

Dar Dorothy nu apreciază prea mult noua locație, inima ei dorind să revină-n Kansas-ul cel prăfuit, dar pentru asta trebuie să ajungă la vrăjitorul din Oz.

În aventura tinerei Dorothy de a ajunge la vrăjitor, ea adună pe traseu câțiva ortaci de suferință, sperietoarea de ciori (fără conotații rasiale) ce vrea creier, omul de tinichea ce vrea inimă și leul speriat (îl știm prea bine, că mereu îl bagă-n umbră euro-ul forțos) ce vrea și el niscai curaj. Drumul spre destinație aduce cu sine multiple peripeții pentru că o vrăjitoare rea vrea neapărat condurii roșii ce se află în posesiei fetiței cu codițe.

Hai măi, ce naiba, m-am găsit să vă povestesc premisa dintr-unul dintre cele mai faimoase filme? Posibil să fie chiar cel mai cunoscut de-a lungul deceniilor.

Îmi pun cenușă-n cap încă din start pentru că, sincer, trăiam cu impresia că am văzut cap-coadă filmul, dar se pare că a fost doar efectul notorietății peliculei legendare.

Nu de alta, dar mă luase cu nădușeli când a pornit filmul alb-negru, eu știind că este color, am zis că mi s-a paradit TV-ul. Dar nu, șocul mi-a trecut repede pentru că am priceput alegerea de a ne prezenta un Kansasa mohorât, gri, fără culori, fără multe oportunități. Adică pe principiul „De aici scapi doar cu picioarele înainte”.

Și apoi mă lovește în retină explozia coloristică fermecătoare în momentul în care Dorothy deschide ușa casei și dincolo de ea se află Oz. Ce discrepanță uimitoare între cele două tărâmuri și folosită cu cap pentru a prezenta hăul imens care desparte cele două locații care au simbolistica lor pentru că The wizard of Oz nu este un simplu film copilăros, abundă în satiră socială și mesaje perene ce au rezistat cu succes testului timpului.

Știu că pare o blasfemie, dar nu m-a încântat filmul într-atât încât să-i crăp un 10 neprihănit, nefiind mare fan al filmelor în care predomină notele muzicale în detrimentul dialogului.

Da, filmul a dat lumii Somewhere over the rainbow, piesă nemaipomenită, ba chiar am depistat o scurtă bucată din A munchkin welcome ce mi-a adus aminte de Money din Cabaret, dar în rest nu m-au impresionat numerele cântate.

În schimb, decorurile sunt minunate, bine, cele lucrate manual, că așa se vedea clar că fundalul era unul pictat. Dar chiar și așa, pentru un film din 1939, arată superb. Sau poate sunt eu bătut în cap și consider perioada aia prea îndepărtată sau înapoiată tehnic și incapabilă de așa ceva.

De la decorurile luxuriante până la multitudinea de costume, culorile vibrante îți atacă în mod plăcut privirea și credeam că mă vor obosi, dar mi-au generat o senzație odihnitoare.

Dincolo de stângăcia efectelor speciale specifice perioadei, că se vedeau trape numai bune de ascuns și cabluri legate de personaje cam peste tot, pot zice că The wizard of Oz se ține bine din acest punct de vedere. Nu prea pui botul la costumul de Iron Man care se tot îndoaie, deși trebuia să fie din metal, dar măcar leul arată de 100 de ori mai bine decât miaunistele din Cats.

Am rămas însă consternat de cât de bine făcută este tornada de la început de film, chit că se vede doar în depărtare și este alb-negru, dar depășește, și nu cred că exagerez, multe dintre CGI-urile de 2 parale de azi. Nici nu vreau să știu cum au realizat-o, vreau să rămână un mister, dar am rămas de-a dreptul impresionat.

Poate că pare perimat filmul acum, când întreaga planetă l-a văzut, dar este feeric prin lumea imaginată de cei care au lucrat la realizarea lui și povețele din el sunt și acum, și pe vecie, pertinente și valabile. Mesajul este simplu: nu căuta ceva ce deja ai doar pentru că așa îți spune lumea.

Și are și un twist pe care îl miroși de departe, chiar dacă nu ai văzut filmul, dar The wizard of Oz te lasă cu întrebarea: „Totuși, și dacă…”?

Actoria nu m-a lăsat cu ochii-n stele, Jurdy Garland face rolul carierei care va deveni un blestem pentru ea, lumea asociind-o în mare parte cu Dorothy, iar ceilalți actori sunt și ei în temă, nimic impresionant. Mie mi-a atras atenția Ray Bolger în rolul Scarecrow care rămânea în pielea personajului chiar și când se afla departe de centrul atenției, mersul lui împiedicat îmi sărea în ochi, nu renunța la el nici când Sperietoarea abia se mai vedea într-un colț de ecran.

Chiar nu știu cum să concluzionez această perorație, pe de o parte înțeleg importanța acestui film care este, probabil, cel mai urmărit din istorie, dar pe de altă parte, nu se pliază pe genul meu, fiind enervat de musical-uri. Mintea mea îngustă nu pricepe ce caută The wizard of Oz atât de sus, poate datorită rolului de piatră de temelie la fundația cinematografiei moderne, pentru că povestea, privită la rece, dând la o parte ambalajul strălucitor, nu diferă față de alte filme cu subiect asemănător în ceea ce privește substratul subliminal.

Așa că subiectivismul atârnă mai greu ca de obicei și înclină balanța spre 8 cărămizi galbene, mai ales că am urmărit filmul biografic și dacă măcar jumătate din ce a fost prezentat acolo este adevărat atunci filmul acesta a fost un calvar pentru Judy Garland.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Where the ravens fly

Where the ravens fly

Where the ravens fly este un scurt metraj realizat de Șandor Vlad, cunoscut ca The …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *