Going my way

Going my way1944

Going my way a făcut curățenie la Oscaruri, înhățând nu mai puțin de 7 statuete. Și premiile au fost din categoriile importante, cel mai bun film, regizor, actor principal, actor secundar, scenariu.

 

🎬 Going my way – Premisă

Acțiunea filmului este plastă într-o parohie de sorginte irlandeză păstorită de bătrânul părinte Fitzgibbon (Barry Fitzgerald – Bringing up baby).

Cum biserica este îndatorată până peste cap, riscând chiar să fie confiscată de cei care i-au acordat împrumutul, episcopia trimite acolo un tânăr monah, pe Chuck O`Malley (Bing Crosby), cu misiunea clară de a salva ce se poate salva, suflete sau clădire.

Imediat cele două mentalități diferite intră în coliziune ca urmare a ideilor diferite de a aborda și rezolva anumite lucruri.

Ăl` bătrân vrea să facă totul după vechile cutume, rigide și deloc prietenoase, în timp ce ăl` tânăr stă cu versurile pe buze și muzica-n suflet.

De aici conflictul se extinde și asupra altor personaje cu care facem ulterior cunoștință, unele se vor ralia de partea părintelui cu aproape jumătate de secol experiență în domeniu, altele vor lua partea spiritului tânăr și fâșneț reprezentat de O`Malley.

Totul pe note muzicale, desigur.

 

💭 Going my way – Comentariu

Dumnezeule mare, să rămân în ton cu subiectul filmului, tot musical? Tot alb-negru?

După cum am început, este ușor de priceput că nu mi-a plăcut Going my way. Și așa și este.

Filmul este unul extrem de lejer, fără zvâc, fără dramă adevărată, mi s-a părut a fi doar o poleială strălucitoare fără miez potent, făcut doar să bine dispună americanii supărați.

Apoi mi-am dat seama că filmul a fost realizat și lansat în mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial, așa că este de înțeles de ce a fost nevoie de o asemenea producție.

Totul este romanțat într-un mod vădit exagerat când vine vorba de aspectul cleric.

Preoții sunt prezentați ca niște îngeri pe pământ, cu o voce divină și un suflet imens, dotați cu o putere de convingere atât de mare încât până și huliganii renunță la furtișaguri și se pun pe cântat Ave Maria.

Creează o imagine imaculată catolicismului despre care știm cu toții ce măgării ascunde și câți nenorociți cu sutană țin liturghii în biserici.

După cum vă dați seama, sunt dincolo de subiectiv când vine vorba de religie și de aceea sunt mai incisiv ca de obicei.

Dar chiar și de eram mai milostiv, tot nu puteam găsi multe cuvinte de laudă pentru Going my way.

Going my way

 

Scenariul, cu tot Oscarul său, mi se pare creionat haotic, sunt făcute niște salturi temporale pe nesimțite, de aveam impresia că m-a luat somnul la film, ceea ce nu a fost cazul.

Pur și simplu mă trezeam că întrebam retoric: „Băi, da` aia când s-o măritat‟? sau „Stai mă așa, ăla când dracu` se făcu soldat‟?, atât de bulversant este scenariul în anumite momente.

Parcă într-o parte, unde erau personajele principale, timpul nu se scurgea deloc, dar cu cele secundare zbura cu viteza luminii.

Nici nu prea mai am multe de scris despre Going my way pentru că nu se petrece nimic incitant care să merite să fie disecat, toate problemele și hopurile se rezolvă de la sine, ca printr-o minune dumnezeiască.

Prezintă ceva mult prea idilic pentru a fi luat în serios.

Poate sunt în tabăra perdantă, dar nici muzica nu mi s-a părut foarte bună, piesele sunt destul de mediocre, nu mi-au rămas versurile întipărite în minte, nu m-au făcut să tresalt și nici nu mi-au adus roșeață în obrăjori să mă însuflețească.

 

🏆 Going my way – Verdict

Nu pot să fiu un hapsân diabolic până la capăt și trebuie să scriu că personajele sunt drăguțele, curățele, frumușele. Dar atât.

Observați că folosesc doar diminutive, dar asta este senzația generală pe care mi-a transmis-o Going my way, că este un film micuț, făcut pe repede înainte, să le ia americanilor gândul de la război.

Se observă cu ochiul liber că premiile Oscar au fost date pe ochi frumoși, nu pe merit, altfel cum se explică faptul că acest film a luat 7 Oscaruri, iar Double indemnity, nominalizat și el la 7 categorii, a rămas pe dinafară la șfeștanie?

Asta în condițiile în care în orice direcție te-ai uita acum Double indemnity este deasupra lui Going my way? În Top 100 IMDB este pe 103, Going my way nu este în primele 250, pe RottenTomatoes Double indemnity are de la critici 97%, iar Going my way doar 82%.

Și dacă astea nu contează, atunci argumentul suprem în favoarea concluziei mele este că Double indemnity este pe locul 29 în Top AFI 100 (cel mai serios dintre topuri) și, evident, nici urmă de Going my way.

Hai că am deviat prea mult de la filmul în sine, dar nici nu mai pierd timpul cu el, până acum, din cele 17 filme câștigătoare de Oscar, Going my way se încadrează în partea de jos din cauza plictiselii și non poveștii pe care o prezintă, așa că-i fluier doar 4 note muzicale.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Hamlet

Hamlet

1948 Laurence Olivier regiza și juca în Hamlet, filmul care a plecat acasă de la …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.