Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Gringo este o comedie neagră care se învârte în lumea drogurilor și a cartelurilor mafiote, unele legale (corporația americană), altele ilegale (lorzii criminali mexicani).
Un om cinstit, Harold, tocmai află cu stupoare că este pe cale să își piardă slujba călduță și nu prea din cadrul unei mari corporații farmaceutice.
Dacă mai punem la socoteală că vede roșu în fața ochilor (la propriu) când se uită pe extrasele bancare ale soției care o arde în fițe dar este leneșă de dă în gropi, bașca faptul că prietenul său care l-a angajat și care e mare mahăr prin companie se codește să îi dea vestea nasoală, lui Harold i se urcă sângele-n cap și nu mai știe pe unde să scoată cămașa pentru că îl paște o sărăcie lucie.
Lucrurile iau o turnură și mai nasoală pentru al nostru gringo când, pe perioada unei călătorii de afaceri în Mexic, se întâmplă niște nefăcute, este considerat, pe nedrept, un mare șef al companiei farmaceutice și este luat în vizor de toată lumea cu scopul de a-l ușui de niște formule secrete ale unui nou medicament/drog care ar face ravagii cât de curând pe piață.
Se declanșează astfel o pleiadă de întâmplări care de care mai amuzante, Gringo fiind un film bazat exclusiv pe umorul de situație.
Nu știu de ce, dar filmul mi-a adus aminte de Nea Mărin miliardar pentru că am avut parte de o harababură colosală tradusă prin situații mânjite de o coincidență ieșită din comun și complet nerealistă.
Fiecare acțiune a personajului principal este întreruptă subit, în momentul cel mai inoportun, de alte acțiuni ale unor alte personaje cu o misiune proprie, care la rândul ei, este dată peste cap de altcineva.
Și acest cerc vicios se tot învârte pe parcursul filmului, producând secvențe tot mai absurde și aruncând personajele în mijlocul unor situații tot mai periculoase pentru integritatea lor corporală.
De la confuzii de identități până la traficanți melomani, avem de toate în Gringo, cât să fie satisfăcute toate gusturile sau, mă rog, aproape toate.
Nu credeam că voi alege ceva de pe urma acestui film, dar să zic că am ieșit cu mufa încruntată de la el aș minți, mai ales că toată lumea a urmărit filmul fără să deranjeze absolut deloc. Și prin toată lumea mă refer la cealaltă persoană care era în sală.
Să nu credeți acum că ar da pe dinafară de amuzant ce este, dar împletitura de năzbâtii la care eram martor m-a binedispus după o zi urâtă, nu mi-au făcut întindere mușchii fălcilor de la râs, dar vreun kilogram de fasole tot am rânjit pe parcursul acestui film.
De departe strălucește David Oyelowo în rolul nătăflețului Harold care se lasă călcat în picioare de toți nenorociții (de la nevastă până la șef), având prea mult bun simț pentru a lua măsuri, dar care se satură și o ia pe arătură, fiind motorul care ține filmul în mișcare, el fiind Gringo-ul care generează toată situațiile năstrușnice.
Însă filmul păcătuiește că îmi taie macaroana când mi-era foamea mai mare și mă duce de la Harold la alte personaje fistichii, dar total opuse față de Harold, în speță nemernicii filmului jucați de Joel Edgerton și tot mai frumoasa pe zi ce trece Charlize Theron.
Deși îmi plac foarte mult acești actori, personajele lor sunt infecte și prea puțin interesante, reprezintă doar definiția unei persoane care a petrecut prea mult timp în preajma lui Narcis.
Tot la puncte negative trec și ritmul inegal în care se desfășoară filmul, ba este prea accelerat pe alocuri, ba stagnează fără sens când atenția se mută de la Harold.
Gringo este și cam doldora de clișee dintre cele mai banale, de la corporatiștii ahtiați după bani care ar călca pe cadavre pentru un cent în plus până la prostălăul căruia i se umflă pipota și o ia razna.
Filmul pare o afacere de familie, un personaj este jucat de Joel Edgerton, iar regia este semnată de Nash Edgerton, fratele mult mai celebrului Joel.
Acum nah, ce să zic, fiecare după gusturile lui, eu mă așteptam să fiu crunt decepționat de acest film, neavând nicio așteptare, fiind interesat să văd cât mai mult din decolt….interpretarea profundă a lui Charlize Theron (sunt vinovat, recunosc) și nimic altceva, în schimb am primit un film destul de plăcut, alert pe alocuri, decedat în alte momente, dar care nu m-a făcut să regret că am dat banii pe bilet și, deși nu rupe gura târgului, mă duc spre un 7 cu nota mea pentru Gringo.
(3,5 / 5)
Trailer:
