Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Harold and the purple crayon se anunța a fi un film mai mult pentru copii, dar nu mă așteptam să fie DOAR pentru cei mici.
🎬 Harold and the purple crayon – Premisă 📖
Harold este un personaj dintr-o carte și el se află în posesia unui creion magic, orice desenează prinde viață. Mă rog, devine realitate.
Anii trec în lumea lui, Harold crește, aventurile alături de Moose și Porcupine devin tot mai năstrușnice.
Totul se termină într-o bună zi când vocea din Cer, cea care-l ghidează pe Harold, amuțește.
Nedumerit, speriat și curios, Harold pornește într-o aventură palpitantă în încercarea lui de a afla ce s-a întâmplat cu bătrânelul care îi vorbea din neant.
Și nu, nu este Dumnezeu, ci autorul cărților.
Așadar, Harold ajunge în lumea reală, una complet diferită față de cea în care și-a dus existența până acum.
În primul rând, este multicoloră, în al doilea rând, este tridimensională.
💭 Harold and the purple crayon – Comentariu 🍿
Știam că filmul va fi dublat în limba română, ceea ce a reprezentat un prim semnal de alarmă că va fi pueril și nu voi avea prea multă treabă cu el.
Dar nu mă așteptam să fie atât de prostesc și infantil, se simte că singurul scop a fost acela de a genera cât mai multe năzbâtii caraghioase pentru a-i face pe puradei să râdă.
Pentru mult timp, poate și din cauza dublajului, am avut impresia că mă uit la un serial transmis pe un post de televiziune destinat copiilor și care nu era Cartoon Network, că acolo mai dai și de chestii serioase.
De la adulți îmbrăcați cu haine de bebeluși și până la ființe umane care se comportă ca animalele, întregul scenariu dă senzația că a fost scris doar pentru a oferi distracție simplă și lipsită de inteligență.
Nici măcar folosirea creionului cu puteri magice nu a avut darul de a mă zbura din ghete pentru că deținătorul lui crea cam aceleași lucruri la care mă gândeam și eu. Desigur, în limitele ratingului PG, dacă știți ce zic.
Credeam că, fiind vorba de niște scriitori profesioniști, aceștia vor veni cu ceva original, nu cu chestii la care se gândea un mocofan fără să-și pună prea mult mintea la contribuție.
Dă unul cu toporu-n mine? Hai să materializez un buștean fermecat. Serios? Atât s-a putut?
Măcar de ar fi fost amuzante năzdrăvăniile la care se dedau personajele principale, aș fi vrut să râd și eu un pic, nu mai mult. Dar nu-mi aduc aminte să-mi fi desenat pe figură vreun zâmbet.
Ce-i drept, nici cel mic nu a fost atras prea mult de acțiunea de pe ecran, pe la jumătatea filmului a început să facă tumbe-n scaun de plictiseală, semn că nu mai avea răbdare.
Și nu pot să-l condamn.
Pentru o producție care are ca ingredient principal imaginația, îi lipsește aproape cu desăvârșire așa ceva.
Se rezumă la a veni cu cele mai obișnuite scene, creaturi și situații care dăunează grav spiritului aventurier și aurei de farmec pe care vrea să le transmită.
Arată, însă, binișor la nivel tehnic, tot ce este creat prin intermediului creionului are o nuanță mov plăcută ochiului și beneficiază de un CGI decent, dar fără a genera acea senzație de uimire pe care o asemenea premisă ar trebui să o nască.
Cât despre actorie, jur că Zachary Levi joacă exact același rol din Shazam!, un copil prizonier într-un trup de copil, are aceleași manierisme, aceleași grimase și același stil de vorbă.
Și mi-am dat seama de asta chiar dacă nu i-am auzit vocea, dar a fost suficient să-i văd mimica.
Mi-a plăcut, în schimb, Tanya Reynolds (Emma.), cred că singura cerință solicitată de producători pentru rolul Porcupine a fost ca actrița să aducă fizic cât mai mult cu acea creatură. Și Tanya a fost perfectă.
🏆 Harold and the purple crayon – Verdict 👍 sau 👎
M-a apucat căscatul în sala răcoroasă de cinema pentru că producția nu și-a dat silința să aducă un strop de maturitate în poveste, totul rămâne la nivel de copii sub 10 ani.
Temele tratate ar fi fost unele serioase dacă abordarea nu era, la rândul ei, puerilă și lipsită de impact.
Ce să mai, nu mi-a plăcut deloc pentru că Harold and the purple crayon pare mai degrabă un film de streaming făcut să iasă la numărătoare, să îngrașe catalogul cu producții de duzină.
Nu prea avea ce să caute pe marile ecrane.
Observați că nu am pomenit nimic de antagonist pentru că și el este un stereotip învechit și prost scris de până și băiatul de 9 ani s-a prins care îi sunt intențiile, atât de transparentă și leneșă i-a fost caracterizarea.
IF, cu care seamănă din anumite puncte de vedere, a fost superior ca produs final.
De regulă, eram mai îngăduitor cu astfel de realizări atunci când cel mic se bucura de ele, dar aici nu a fost cazul, ne-am sincronizat plictiseala, așa că nu pot să-i ascut filmului mai mult de 4 creioane colorate.
(2 / 5)
