Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
MaXXXine finalizează trilogiei starletei porno Maxine începută cu X, continuată cu Pearl și ajunsă la acest al treilea titlu.
🎬 MaXXXine – Premisă 📖
Mia Goth este Maxine, o actriță care prestează în filme interzise minorilor și care are un trecut zbuciumat.
Floarea vârstei începe să se ofilească, așa că vrea ceva mai serios că nu mai poate sta pe-o canapea celebră pentru prea mult timp.
De aceea participă la audiții pentru filme adevărate, nu depravate, iar agentul ei, Teddy (Giancarlo Esposito – Abigail), îi găsește un rol într-un film horror.
Tot cu țipete, dar de alt gen.
În tot acest timp, orașul este zguduit din temelii de apariția unui criminal în serie, The Night Stalker, care-și ciopârțește victimele și le marchează cu un simbol religios.
Maxine intră în alertă pentru că tot mai multe dintre cunoscutele ei încep să cadă pradă acestui măcelar lipsit de scrupule și simte că i se apropie și ei sorocul.
💭 MaXXXine – Comentariu 🍿
N-am fost deloc mare fan al primelor două filme, mai ales al lui X, dar am zis că dacă tot am început o treabă, s-o termin până la capăt, că așa este frumos, nu să colorez în albastru bilele cinefile.
Scenariul este, probabil, cel mai cuminte și mai ortodox dintre cele trei filme pentru că nu încearcă nimic special, merge pe ruta obișnuită a unui slasher specific anilor `80.
Cum și primele două au avut câte o temă proprie, anume un omagiu adus unei perioade a cinematografie, în MaXXXine este elogiat segmentul producțiilor giallo/slasher care ne-au încântat și îngrozit acum aproape jumătate de secol.
Sunt foarte multe referințe către producții clasice, inserate în replicile personajelor, dar și observabile pe afișele și panourile publicitare împrăștiate prin oraș.
Să nu mai zic că o parte integrantă a filmului este decorul clasic și inconfundabil al capodoperei lui Alfred Hitchcock (una din multele), Psycho.
În completarea acestei atmosfere nostalgice vine și coloana sonoră compusă din melodii specifice perioadei respective.
Nici nu este nevoie să vezi vreun cadru din film, este suficient doar să asculți câteva note și îți dai seama instantaneu când se desfășoară acțiunea.
Iar filmul se prezintă excelent din punct de vedere vizual, puteam să jur că a fost realizat când încă eram cu ochii după țâța mamei să dau o dușcă de lapte, și nu în prezent.
Cât despre poveste, eh, aici intervine buboiul purulent pentru că este de-o banalitate de dicționar.
Nu există ceva surprinzător în scenariu, identitatea criminalului în serie este ușor de ghicit, iar acțiunile întreprinse de către Maxine pentru a se feri de capcana acestuia nu sunt ieșite din comun.
De fapt, pentru mult timp filmul nici măcar nu este horror, mai mult o scrisoare de dragoste care elogiază anii `80.
Deja tactica asta de a apela la nostalgie nu mai este la modă și, personal, începe să plictisească.
Violența este băgată și ea în marșarier, are doar două scene ceva mai îndrăznețe din punct de vedere al molestărilor fizice aduse trupurilor umane care se lasă cu durere și sânge.
Din nou, nimic nou, abia ce am văzut un film pentru October Horrorfest 2024 apărut cu ceva ani înaintea lui MaXXXine care s-a folosit de același tip de tortură.
Într-adevăr, extrem de dureroasă, de-ți subțiază glasul cu câteva octave, însă mie mi s-a părut o scenă plagiată tocmai pentru că urmărisem cu o zi înainte una asemănătoare.
Culmea, titlul respectivului film este în strânsă legătură cu meseria lui MaXXXine.
Continui să alunec pe panta bilelor negre și trebuie să menționez că nici măcar personajul principal nu mai este atât de interesant ca în peliculele anterioare.
Dacă Mia Goth a avut mult de muncă în X și Pearl, interpretând de excepție partitura, aici Ti West (scenarist și regizor) nu i-a închinat vreun moment actoricesc care să-i permită să-și etaleze talentul imens.
Probabil că scena audiției să fi avut această intenție, dar nu mi s-a părut că se ridică la nivelul monologului din Pearl care a fost de senzație.
🏆 MaXXXine – Verdict 👍 sau 👎
Păcat că scenaristul nu s-a concentrat prea mult pe o poveste captivantă și a încercat doar să inunde ecranul cu aduceri aminte și preaslăviri ale anilor `80.
Din această cauză au apărut destule anacronisme și erori logice supărătoare. Și nici nu trebuie să derulezi filmul la viteză de 0,25x și cadru cu cadru pentru a le depista pentru că sunt extrem de sesizabile.
Și îți dai seama de această problemă mai ales atunci când aceeași secvență este prezentată din unghiuri diferite și realizezi că este imposibil din punct de vedere tehnic.
Nu știu de ce a fost nevoie de atâtea nume mari în distribuție pentru că există și alte celebrități care au roluri mici, la fel de bine puteau fi atribuite unor necunoscuți pentru că nu-s importante și nici bine șlefuite.
Pentru mine această trilogie a avut intenții bune, Maxine continuă să fie un personaj fascinant, doar că poveștile sunt unele care nu ies cu nimic în evidență și scenariile au căzut în capcana clișeelor pe care le condamnă.
Nu mai am alte adăugiri de făcut acestui MaXXXine, este peste X, dar sub Pearl în catalogul meu, așa că am să-l marchez de 5 ori.
(2,5 / 5)
