Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Tot Guillermo del Toro a regizat și Hellboy II: The Golden Army, film care continuă saga dracului încornorat plin de roșeață peste tot.
🎬 Hellboy II: The Golden Army – Premisă
Hellboy (Ron Perlman – Pinocchio) are probleme grave conjugale pentru că nu prea se înțelege cu iubita lui înflăcărată, Liz (Selma Blair – After).
În ciuda faptului că-s ființe supranaturale, certurile sunt unele cât se poate de umane, el este delăsător și leneș, ea vrea spațiu să respire.
Dar o iau un pic înainte, că Hellboy II: The Golden Army începe mult în trecut, cu o legendă despre o armată aurie mecanică aflată la dispoziția deținătorului unei coroane magice.
Și odată activată acea armată, kaput și necrolog, cam la asta se rezumă totul după prăpădul lăsat în urmă de oastea invincibilă.
Anii trec, se strâng milenii în clepsidră și ajungem în prezent unde un prinț antic este pe cale să împlinească o profeție sumbră pentru umanitate.
Însă prințul Nuada încă nu a dat peste Hellboy, că omul nostru (deși nu-i om) nu stă cu pumnul în bărbie cugetând la tainele infinite ale existenței, el sare imediat în ajutorul umanității care i-a dat țâță să sugă și l-a făcut mare.
💭 🎬 Hellboy II: The Golden Army – Comentariu
Mă mir că a fost dată undă verde acestei continuări pentru că primul Hellboy nu a rupt gura târgului la încasări, fiind chiar un mic eșec de box office.
Dar mă bucur că a apărut.
Asta deși startul nu a fost tocmai pe placul meu, părea prea caterincos și plin de caraghioslâcuri copilărești care tindeau spre parodie proastă decât spre film adevărat.
Însă revine pe parcurs la un ton mai serios, ba chiar pe măsură ce acțiunea înaintează atmosfera se transformă radical dintr-una juvenilă în ceva ce bate la porțile dramatismului lacrimogen.
Del Toro a primit un buget mai consistent și asta se simte din plin. Plus că a fost ajutat și de evoluția accelerată în domeniul VFX.
Scriu asta pentru că Hellboy II: The Golden Army ne transpune într-un tărâm aproape 100% fantasmagoric, populat cu cele mai bizare și imaginative creaturi încât abia cu greu mai găsești câte un om când și când.
Uneori chiar este prea multă fantezie, se vede că del Toro a ridicat zăgazul creativității care îi mustea în cap și a umplut până la refuz ecranul cu o lume de basm, dar un basm diavolesc.
Filmul arată superb, efectele speciale sunt mult mai cizelate și mai frumoase vizual, ba chiar pelicula este o poezie în mișcare, plină de culori aprinse și de mișcări elegante ce aduc aminte de balet.
Chiar nu îmi vine a crede că producția se prezintă atât de bine după ceva ani trecuți de la lansare, mai ales că am avut ceva de cârâit la celelalte filme semnate de regizorul Guillermo del Toro.
Însă aici, în afară de mici sincope, n-am ce comenta.
Ce-i drept, nici nu am fost cu lupa pe ele pentru că am fost atras de povestea mirobolantă, plină de un mitologic fascinant, care a dus la nașterea unui univers unic ce mi-a adus aminte, pe alocuri, de cel creat de Tolkien și, ulterior, de Peter Jackson, în The lord of the rings.
Ființe imaginare care ne-au populat copilăria capătă acum o semnificație mai sumbră și culpabil aici este del Toro care schimbă radical unele povești de adormit copiii.
Acțiunea este una foarte bună, se simte o atenție mai mare acordată scenelor de cafteală care sunt coregrafiate cu talent și măiestrie, iar confruntările sunt dintre cele mai diverse.
Hellboy este nevoit să se lupte cu o multitudine de creaturi, de la cele mai mici, de ți se bagă pe sub piele, până la cele enorme care folosesc blocuri de locuințe drept scaun de sprijin.
Amenințarea la adresa umanității este una terifiantă, dar în același timp justificată, și chiar am fost împărțit în două pentru că prințul Nuada cam avea dreptate în demersul său distructiv.
Hellboy II: The Golden Army conține și niște scene emoționante care m-au rupt.
Și culmea, ele vin și imprevizibil pentru că nu mă așteptam să jelesc pentru pierderea unui personaj negativ, dar anumite secvențe sunt atât de bine creionate și gândite, mustind a dualitate filozofică, încât m-au pus pe gânduri: oare cine era cel rău în contextul dat?
🏆 🎬 Hellboy II: The Golden Army – Verdict
Nu știu de ce aveam întipărită în minte amintirea că nu mi-a plăcut atât de mult Hellboy II: The Golden Army deoarece acum la revizionare mi se mult peste primul Hellboy.
Și asta din toate punctele de vedere.
Scenariul este mai bogat în simbolistică și în dramă, emoția mi-a inundat deopotrivă ochii și inima, de imaginație nu mai zic, că zburdă nestingherită, iar lumea creată este una care m-a umplut de uimire.
Personajul Hellboy rămâne același hâtru cu gluma-n colțul gurii, dar evoluează foarte mult, se maturizează pe parcursul filmului, pe măsură ce o dă parte-n parte cu diverși inamici și începe să înțeleagă care-i cu adevărat sensul existenței sale.
Sincer, am rămas impresionat de Hellboy II: The Golden Army, chiar nu credeam că mă va bucura și întrista atât de mult în cele două ore, mai ales că pornise destul de kitschos.
Atât de mult mi-a plăcut încă m-a determinat să mă apuc de 9 trabucuri cubaneze.
(4,5 / 5)
