Hellhole

HellholeHellhole este o producție poloneză și unde poate fi găsită pe platformele de streaming? Normal că pe Netflix, că alelalte pare că au alergie la ce nu este american.

 

🎬 Hellhole – Premisă

Suntem teleportați în trecut, cu 2 ani înainte de revoluția ceaușistă și ne călugărim pentru iertarea păcatelor.

Asta pentru că ajungem la o mănăstire poloneză într-o pustietate demnă de filme horror.

Ups, am uitat să menționez, Hellhole este o asemenea producție, una de groază.

La poarta mănăstirii bate tinerelul părinte Marek (Piotr Zurawski) care își ia în primire noua slujbă, cea de exorcizator, deoarece mănăstirea funcționează și ca un sanatoriu în care sunt tratați cei posedați de diavol.

Bine, arată mai mult ca un azil mizer ce colcăie de drogangii decât ca un sanatoriu respectabil, dar astea sunt posibilitățile amărâților de călugări.

Oricum, suntem aici pentru salvarea sufletului, nu pentru a trăi în opulență, nu?

Popa Marek n-apucă să aibă prea multă liniște pentru că începe avalanșa evenimentelor ridicătoare de sprâncene.

Suspectează că așa-zisele ședințe de scoatere a dracilor din cei săraci cu duhul n-ar fi chiar conforme cu toate cutumele religiei.

 

💭 Hellhole – Comentariu

Când am aflat că filmul este cu exorcizări și cu monahi ce umblă cu fofârlica, imediat m-am făcut băiat de altar și m-am înscris în corul filmului, pentru că asemenea producții au ceva aparte care mă atrag.

Și Hellhole m-a nimerit la fix pe crucifix pentru că este un film foarte interesant din acest gen, cel al exorcizărilor. Unul aparte aș putea spune.

Desfășurarea acțiunii pare liniară, previzibilă și destul de șablon, dar nu este.

Nu durează mult să ne dăm seama că ședințele de purificare sunt doar niște scamatorii demne de magicieni ce nici la petreceri de zi de naștere nu-și găsesc de muncă.

Însă modul în care filmul își spune rugăciunile narative are menirea de a ne băga subit într-o iarnă siberiană pentru că te apucă toate frigurile apocaliptice când urmărești cum se scurge viața monahală în cel mai frugal mod cu putință.

Dar butonul horror este apăsat de o prezență sinistră care se preumblă prin coridoarele largi și cotloanele strâmte ale mănăstirii.

Aici intervine șmecheria lui Hellhole (mă tot duce gândul la Ferentari acest nume).

Îți bifurcă drumul parcurs de materia cenușie în călătoria ei către destinația finală și nu știi ce cărare să apuci.

Pentru că la un moment dat ai de ales între făcătură și `vă-n gură. Și nu scriu mai mult de atât. Doar că după film veți dori să dați o fugă la stomatolog pentru o verificare a stării de sănătate a danturii.

Atmosfera din Hellhole se ridică la nivelul numelui filmului, chiar zici că ești cazat într-un hostel condus de dracu` gol pentru că orice ți-ai imagina de rău într-o asemenea situație, în film vei regăsi la puterea a doua.

Jeg, frig, scârbă, greață, putregai, mucegai, totul în acea mănăstire este necurat, și la propriu, și la figurat.

Hellhole

 

Vizualul este deosebit de macabru și se simte real, îți dai seama că nu ești pe un platou de filmare, ci chiar la fața locului, într-un lăcaș de cult. Și asta aduce un plus de verosimil producției.

Culorile sunt șterse, nu transmit nici măcar un grăunte de bucurie sau speranță, ai impresia că ai aterizat direct în iad, nu într-o incintă în care îți sunt incinerate păcatele și de unde ieși curat ca din facerea neprihănită.

Personajele nu-s ele prea bine conturate, avem clișee peste clișee, unele chiar obosite, dar totul capătă sens, zic eu, după ce se termină filmul.

M-aș hazarda să spun că totul este premeditat, să se ducă-n stereotipuri banale doar pentru a ne adormi simțurile.

Nu are el prea multe scene horror care să crape inima-n tine și nici nu apelează la jumpscares din alea leneșe. Doar una singură a avut și a fost extrem de eficientă, m-a luat prin surprindere și am crezut că leșin la cât de rău m-a speriat. Una și bună. Bravos.

Și când credeam că am rezolvat enigma din mănăstirea aia diavolească, Hellhole intră în actul 3 care mi-a răsturnat toate percepțiile, ideile, concepțiile și miștourile popești pe care le pregătisem drept spovedanie finală.

Finalul este atât de descreierat în sensul bun, poate ilogic, poate absurd, poate subliminal, poate eliberator, poate toate la un loc, încât am rămas răstignit, neștiind cum să-l interpretez.

Sunt absolut convins că acest act trei va da cu barda-n audiență, deoarece se transformă într-un Solomon (să-l las pe Moise în pace)  și va împărți audiența-n două.

Unii vor fi cu huiduiala, alții cu admirația, unii cu blasfemia în colțul gurii, alții cu dorința de a se băga sub sutana popii.

 

🏆 Hellhole – Verdict

Filmul a fost un tartor nemilos cu mine, mi-a ținut isonul multă vreme, îl credeam prietenul meu care îmi confirma ceea ce gândeam despre religie și biserică.

Dar apoi mă trădează ca Iuda pe Iisus și se leapădă de mine mai repede decât a făcut-o Sfântul Petru, astfel încât creditele de final m-au prins cu fața încremenită și cu expresivul WTF pe buze.

La ore bune de la vizionarea lui încă mă screm să-i descifrez simbolistica pentru că nu este atât de simplă și evidentă cum pare la prima vedere.

Hellhole a reușit ceva ce nu credeam, să-mi producă o schismă-m creier între credință și știință, între religie și mitologie. Nu că m-a apucat subit pioșenia, dar a fost eficient în mesajul transmis.

Mi-a întors cu susu-n jos așteptările pe care le aveam de la el și pot spune cu mâna pe inimă că Hellhole este, probabil, cel mai bun film de groază al anului 2022 pe care l-am văzut.

Astea fiind zise, mă duc rapid să torn câteva rugi spirituale, că mă știu păcătos, dă-mă dracului, și n-am chef să ard veșnic în cele 9 cercuri ale infernului dantesc.

Ca o recomandare, tot din Polonia, amintesc de The plagues of Breslau, și ăsta șmecherie de film.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Recenzie video:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cannibal holocaust

Cannibal holocaust

Atenție, cuvinte grafice în cele ce urmează pentru că aici voi sfâșia din punct de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.