The lair

The lairThe lair este un film horror din 2022 regizat de Neil Marshall, cel care a făcut Dog soldiers și, mai ales, The descent.

 

🎬 The lair – Premisă

Nu ar fi cine știe ce filozofie de comentat despre povestea din The lair.

Un căpitan aviator, Sinclair (Charlotte Kirk – Ocean`s eight), este doborât în mijlocul teritoriului inamic care colcăie de talibani cu deget sensibil pe trăgaci.

Neavând altă șansă de scăpare, Sinclair se aciuează într-un buncăr adânc, prea adânc pentru a naște niște sentimente de siguranță.

Hai că nu mai lustruiesc țeava de pomană, ideea este că niște soldați trebuie să se lupte cu creaturi monstruoase.

Nimic special, parcă ați mai auzit de premisa asta, nu?

 

💭 The lair – Comentariu

Se pare că Neil Marshall și-a atins apogeul cu The descent de acum 17 ani, pentru că de atunci numai mizerii de filme a regizat, The lair fiind probabil cel mai slab dintre ele.

Este un B movie, unul de duzină, făcut în 2 zile, când era constipat, pentru că scenariul pare că este scris pe veceu.

Pot trece cu vederea efectele speciale desenate cu carioci pe foaie velină, că este clar că producția a costat cât un pahar de vodcă expirată.

Dar nu pot să iert filmul pentru restul.

Este o copie ieftină după Resident evil care, la rândul lui, este vai morții lui vii.

Actoria este una dintre cele mai de rahat din câte am văzut.

Deh, ăsta este rezultatul când singura aptitudine artistică a actriței principale este că are 2 talente apetisante la purtător. Și nu strică faptul că este gagica regizorului.

Iar Marshall, șucărit că producătorii lui Hellboy au zis că domnița pute de lipsă de talent, s-a jurat să facă filme doar cu ea.

Este normal că la așa talent, adică ioc, domnița are niște replici lemnoase care au același impact emoțional ca atunci când dai la buci printre uluci.

Măcar arată ireproșabil la fiecare scenă.

Nu contează că zboară intempestiv prin aer, că se terfelește prin nisip, că se târăște prin canale mizere, că se scaldă în fose septice, iese ca un manechin pe podiumul de modă.

Nu, nu sunt misogin, nu o beștelesc doar pe ea, și masculii din film sunt la fel de seci pe actorie, interpretând cele mai șablon și clișeice personaje macho, niște stereotipuri cu mușchi mulți și creier lipsă.

Bă, și talibanul ăla poliglot care știe engleza mai bine ca un absolvent la Harvard, reprezintă cireașa de pe tort.

The lair

 

Această penurie totală de talent a fost acompaniată de niște linii de dialog abisale, atât de kitchoase încât am impresia că au fost scrise în stare de ebrietate.

N-ai cum să vii cu asemenea replici și să mai fii și mândru de tine.

În fine, și la scenariu a lucrat tot gagică-sa.

Cum mă să fie dejecțiile astea considerate bune pentru a fi ecranizate? Cine este atât de retard încât să finanțeze mizerii din astea cu care rămâi repetent în clasa a patra dacă vii cu ele drept compunere?

Cât despre acțiune, ferească-ne sfântul, că mai bun era un jihad decât să urmăresc acest film.

Scenariul este chisăliță, praf și pulbere, n-are nici cel mai mic dram de logică. Este un exemplu clasic de predat în școli la capitolul: „Hell fucking no‟.

Nu cred că am depistat vreun strop de consistență în el.

Ciclul zi-noapte se schimbă din minut în minut, acum este ziua în amiaza mare, te duci după colț să faci un pișu, nici n-apuci bine s-o scuturi, hop, deja este miezul nopții.

Monștrii, de fapt niște oameni mai solizi în costume murdare, ar arăta terifiant dacă informațiile despre ei nu-s contradictorii.

Mai întâi aflăm că au puteri supraumane, pielea aproape impenetrabilă, de zici că-i făcută din kevlar, și că-s foarte greu de ucis.

Și filmul ne demonstrează asta pentru că ăștia supraviețuiesc unor raiduri în care sunt mitraliați cu armament greu.

Ca apoi să fie mătrășiți cu bâte de baseball din lemn, tigăi ruginite, bricege de buzunar și cuțite boante.

Cât despre inteligența personajelor, să-mi fie cu iertare, zici că-s născute din împreunarea unei fufe cu bot de botox de pe la noi, nu dau nume, dar le găsești atârnate pe la fiecare emisiune de can can vomitiv, cu un Dorel lobotomizat care verifică tensiunea unei prize băgând furculița în ea.

 

🏆 The lair – Verdict

Nu că aveam mari așteptări de la The lair, dar nici nu credeam că Neil Marshall a decăzut în halul ăsta.

Cum este posibil ca după ce vii cu unul dintre cele mai șmechere filme horror ale mileniului 3 să ajungi să regizezi căcănării ca The lair sau The reckoning. Să nu mai zic de Hellboy, varianta nouă cu David Harbour.

Probabil ăsta este rezultatul când, în loc să vii cu ceva proaspăt, te concentrezi mai mult pe a-ți distribui gagica în film și să o lași să își dea cu părerea la scenariu, când singura ei calitate este că-i bună la pat. Asta iese când gândești cu creierul care nu trebuie.

În fine, nu știu ce am căutat să mă uit la The lair care nu merită mai mult de 2 boabe de nisip.

1 out of 5 stars (1 / 5)

YouTube #shorts:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Cannibal holocaust

Cannibal holocaust

Atenție, cuvinte grafice în cele ce urmează pentru că aici voi sfâșia din punct de …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.