The hunger games – Mockingjay Part 1

Hunger games - Mockingjay part one

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

The hunger games – Mockingjay dar e vorba doar de partea întâi că tot e la modă să fim supți de orice bănuț și păcăliți să vedem chestii inutile, cum ar fi 2 filme pentru un rahat de carte, lungite fără folos pentru noi doar de dragul de a face niște bani în plus, pentru că de ce dracului să facem un film foarte bun când putem face 2 mai slabe dar să încasăm mai mult cașcaval?

Cam despre asta este vorba și în filmul ăsta. Reprezintă prima jumătate a ultimei cărți din trilogia Jocurile foamei deși foarte bine și ușor și calitativ ar fi putut cuprinde cu un singur film toată cartea.

Dar să trec peste scârba pe care o am pentru producători și studio-uri, și să revin la film.

Acum nu știu care cum și câte părți ați văzut sau dacă ați citit cărțile, dar intru în pâine.

Filmul pornește de unde ne-a lăsat partea secundă, cu Katniss Everdeen, interpretată magistral de Jennifer Lawrence, trezindu-se, după ce a scăpat din arena morții, în presupusul distrus District 13.

Aici se coace întreaga revoluție de către tanti Coin jucată de Julianne Moore și revoluției îi lipsește ingredientul secret, și anume Gaița Zeflemitoare, adică taman Katniss. Numai că ea se cam codește să fie flacăra care aprinde revoluția, lupta finală care să-l detroneze pe infamul președinte Snow.

Și de aici începe lălăiala, fă-o că avem nevoie de tine, nu o fac că nu pot, ba fără tine suntem duși pe copcă, dar chiar nu pot să fac pe luptătoarea, și așa mai departe, că doar trebuie să umple cele 2 ore cu ceva. Băieții o iau pe arătură, nici nu mai are legătură cu cartea, bagă la greu din burtă, nu era mai bine o oră jumătate concentrată decât 2 lungi ca o zi de post? Asta mă omoară pe mine, faze băgate aiurea-n film doar ca să dea bine la minute, ce, de parcă avea 90 în loc de 120 nu se mai uita lumea la el? Dar în ultima vreme mai toate filmele astea cu buget mare adaptate după romane de succes suferă de sindromul inelelor, că de acolo a pornit tâmpenia asta cu vorbă multă și de pomană care nu aduce nimic util poveștii.

Mă rog, gagica este convinsă mai cu forța, ducând-o în Districtul său 12, mai bine-zis, în ruinele lui, pentru că nu a mai rămas piatră pe piatră, totul fiind bombardat, doar, cum dracu se face, casa ei a scăpat oarecum nevătămată.

Priveliștea dezolantă dar mai ales sutele și miile de cadavre carbonizate reușesc să o convingă să pună și ea osul la treabă și începe un joc de-a șoarecele și pisica.

Rebelii bombardează Panemul cu videoclipuri propagandistice, Capitoliul ripostează prin alte emisiuni în care se folosesc de Peeta Mellark (fostul, actualul, viitorul gagiu, dracu ştie, al lui Katniss) ca să o atingă la corazon ca să înceteze rebeliunea, nah, fiecare își vede interesul, Coin să îl dea jos pe Snow și dictatura lui distructivă, Snow vrea să înăbușe din fașă orice formă de rebeliune care i-ar amenința puterea. Fiecare apelează la metodele proprii, dacă rebelii o au doar pe Katniss și discursurile sale motivatoare, Snow are alte metode, brutale, hitleristice, care te fac să îl urăști cu toți porii și abia aștepți să îl vezi atârnat de ștreang cât mai repede.

Cam astea sunt detaliile acestui film, detalii mai frugale, că doar nu mă apuc să povestesc tot filmul. Oricum, nici o surpriză, filmul se termină în coadă de pește, așa cum era de așteptat, sau, dacă vreți, intră o pauză de publicitate de 1 an, ideal e să-l vizionați împreună cu continuarea din toamnă.

Deși am auzit pe mulți comentând de rău filmul, el nu e chiar atât de nasol ținând cont de ceea ce este, și anume, un simplu preambul la finalul apoteotic al acestei serii de filme (citind cărțile, știu că finalul va face toți banii, adică sper).

Da, ce-i drept, pe alocuri este plictisitor, prea multe taclale și acțiune mai deloc, dar nici nu mă așteptam la așa ceva încă de când am aflat că Mockingjay va fi împărţită în 2 filme.

Își face treaba bine, aceea de a ridica fundația solidă pentru final, de a te ademeni cu promisiunea unui deznodământ de senzație ca apoi să te lase în filmus interruptus.

Are de toate, dramă cât cuprinde, se diferențiază clar de primele 2 părți care erau axate mai mult pe acțiune, aici e lacrimogenie căcălău, de stană de piatră să fii și toți miști un strop de apă oculară când vezi ce nenorocit e Snow și la ce e în stare să apeleze doar ca să rămână pe tronul său mânjit de sânge și ridicat pe cadavre.

E și niscai acțiune, nu dă pe dinafară, doar te întărâtă cât să rămâi cu dorința erectă și pentru continuare, mai dă și câte o coajă de comedie, dar rar de tot încât nici nu îţi dai seama de asta.

Avem și povești de dragoste, că una nu e suficientă, trebuie să o dăm în lupi versus vampiri, că dacă nu avem o fufă cu ochii pe 2 gagii atunci nu mai are farmec filmul, deci o avem pe Katniss ruptă-n două de iubirea de la distanță pe care i-o poartă lui Peeta dar și de dragostea aproapelui, adică Gale interpretat de fra-su lui Thor. Și începe cu Din oceanul Pacific a ieșit un pește mic blah, blah, știți continuarea.

De asemenea, avem politică și propagandă la tot pasul, că doar despre asta e vorba, răzvrătirea împotriva comunismului, pardon, dictaturii și luarea propriei vieți în mâinile tale, să nu lași pe altul să decidă în locul tău.

După cum ziceam, Jennifer reușește să dea din ea o performanță excelentă, nici ceilalți nu se lasă mai prejos, Moore pictează o conducătoare dură, rece, uneori inflexibilă, Hoofman (să-i fie țărâna ușoară) joacă perfect rolul strategului care concepe întreaga rebeliune, iar băieții cu nume greu de pronunțat fac ceea ce trebuie să facă niște îndrăgostiți lulea de puicuța, pardon, gaița filmului.

Filmul e dezolant, atmosfera sumbră, imaginile gri, distrugere, praf, ruine, cadavre peste cadavre, o lume în pragul colapsului din cauza orgoliilor prea mari și a foamei de putere. Sună cunoscut? Că mie da.

Ne pune pe gânduri dacă nu cumva și noi suntem în aceeași situație, în care muncim ca niște sclavi pe plantație și presupunem că o facem pentru binele nostru, dar de fapt, o facem pentru binele imens al altora care nu ridică nici măcar un deget. Înțeleg de ce în China a tot fost tărăgănată lansarea filmului timp de 3 luni.

Deși nu a fost foarte rău, asta nu înseamnă că filmul a fost bun, a fost doar un preludiu pentru partea plăcută, și cum nimeni nu își mai aduce aminte de preludiu, sper doar că a meritat să casc gura 2 ore de pomană la multă jale, trăncăneală şi dileme gen îl iubesc pe ăla, dar și celălalt e mişto. Și dacă vor respecta partea secundă a cărții, dap, va merita cu prisosință.

Un 7, așa, de încurajare, că nu vreau să fiu foarte rău, mai ales că nu e vina regizorului sau a scenariștilor, așa au primit ordin, așa au executat, deși s-ar fi putut răscula și ei ca-n film, dar un cec gros a fost suficient să le închidă gura. Deci 7 pentru film, 1 pentru producători.

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

Link review

About admin

Check Also

The fast and the furious: Tokyo drift

Personal, consider Tokyo drift ca fiind un spin-off al francizei The fast and the furious …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *