Hunter hunter

PRI 032 – Hunter hunter, nu anime-ul, ci filmul, mi-a intrat în casă datorită lui Chris Stuckmann care l-a băgat printre filmele lui favorite ale lui 2020. Așadar, curiozitatea mi-a luat foc și a trebuit să-l caut și să-l văd.

Filmul se concentrează asupra unei familii primitive, nu din aia din epoca de piatră ca în The Croods, ci una din societatea modernă, dar care alege să trăiască simplu, frugal, în mijlocul pădurii, supraviețuind din roadele muncii lor și victimele capcanelor pe care le plasează din pădure.

Subiectul este simplu, un lup, aparent unul pe care familia îl cunoaște, că le-a mai dat târcoale cu ceva vreme în urmă, s-a întors să le facă zilele amare.

Așadar, bărbatul casei, Joe, se încotoșmănează cu cele necesare supraviețuirii într-o pădure geroasă și fuga după lup, că este musai să rezolve problema, pentru că enigmatica ființă le tot șutește haleala din capcane și ăștia sunt pe punctul de a crăpa de foame.

Regizorul-scenarist, Shawn Linden, n-a avut prea mulți bani de consumat cu acest film, așa că mare parte din Hunter hunter dă o senzație de misticism ieftin, pentru că suntem plimbați prin pădure, sub o lună plină, cu urlete în depărtare, fără urmă de lup, încât începusem să mă întreb dacă totul este aievea sau ăștia au o imaginație prea bogată din lipsă de alte metode de distracție.

Dar lupul trece pe plan secund pentru că explodează un alt fir narativ care scoate Hunter hunter din hibernare și îl face interesant.

Dacă n-aveți stomacul tare, poate nu ar trebui să vă uitați la film deoarece sunt jupuite animale într-o veselie, aici efectele practice sunt atât de realiste încât m-am întrebat pentru o secundă dacă actorii nu belesc animale reale.

Hunter hunter este visceral, chiar dacă pentru momente scurte, dar și când se decide să despice mațu-n patru, nu are grețuri, îți induce automat o senzație de scârbă grotescă de îți golești imediat intestinele și stomacul. Dar asta nu este de rău. Deloc.

Până acolo însă, atmosfera este una stranie, te duce în mijlocul unei păduri deloc prietenoase, plină de amenințări ascunse după fiecare frunză și parcă m-am zgribulit de tot, bucuros că mă aflu în confortul propriei case, că nu știu cât de mult aș fi rezistat într-un asemenea scenariu.

Deci, să nu mai întind prea mult pielea, pădure fantomatică avem, animale periculoase cu dorință de răzbunare avem, scene dificile pentru ochi avem, ritm lent care ne târăște spre concluzie avem, tragedii rurale avem din plin.

Piesa de rezistență a filmului Hunter hunter, unii o vor iubi, alții o vor găsi dezgustătoare, este chiar finalul, și tind să îi dau dreptate lui Chris Stuckmann, este unul dintre cele mai satisfăcătoare finaluri de film din cei mai recenți ani. Inducător de vomă, dar satisfăcător.

Cu toate asta, este insuficient pentru a salva filmul din mediocritate, astfel încât umplu pădurea virtuală din Hunter hunter cu 6 capcane.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The unholy

Dacă vă era dor de un film horror bazat pe motive religioase, iacă-tă The unholy …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *