Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Robert Rodriguez (regizor/scenarist – Alita: Battle angel) și Ben Affleck (protagonist) fac echipă în Hypnotic.
Avem de-a face cu un film ce se vrea a fi un thriller misterios.
🎬 Hypnotic – Premisă
Danny (Ben Affleck – Air) este un nene copoi care plimbă cu el o poză a cuiva iubit și încearcă să afle ce s-a întâmplat cu respectiva persoană.
Pe scurt, fiica lui a fost răpită chiar de sub nasul său și acel eveniment l-a lăsat cu multe sechele care își fac de cap prin creierul său măcinat de gânduri negre.
Misterul care înconjoară acea dispariție pare că mai mult se adâncește odată cu trecerea anilor în loc să fie scos la lumină.
Dar iată că într-o bună zi un jaf armat la o bancă, unul care nu pare a avea vreo legătură cu Danny, îl pune pe urmele unui nelegiuit ce dă semne că ar ști ceva despre fata răpită.
💭 Hypnotic – Comentariu 🍿
Încă din start premisa mi se părea cunoscută și nu știam de unde să o apuc.
Dar faptul că memoria lui Danny nu prea îl ajută și dă rateuri dese mi-a indus senzația că filmul seamănă cu Memento.
Seamănă, dar nu aduce.
Se bazează tot pe legăturile bizare, complexe și încă nedeslușite ale creierului uman, dar aici avem parte, așa cum reiese din titlu, de ceva șmecherii cu hipnoză.
Într-adevăr, ideea suna excelent și anticipam un carusel zbuciumat care să-mi zdruncine neuronii blegiți prin complexitatea scenariului care avea potențial de a-mi copula mintea, să fac o traducere mai belicoasă a lui „mindfuck‟.
Păcat că povestea este destul de mult „tâmpificată‟ pentru a fi mai ușor de înțeles de către audiența generală.
Nu mă leg de multiplele scene în care ni se explică pe îndelete anumite concepte care au menirea de a-ți genera indigestie cerebrală.
Treacă meargă, nu sunt atât de deranjante.
În schimb, m-a cam enervat altă meteahnă care transformă thrillerul într-unul banal.
Are multe răsturnări de situație, poate exagerat de multe, dar nu este atât de inteligent pe cât s-ar vrea deoarece scenariul presară prea multe indicii evidente.
Și dacă ești atent, foarte atent, îți dai seama relativ repede ce se petrece.
Asta pentru că anumite gesturi par nelalocul lor, anumite acțiuni sunt acoperite de o peliculă de ireal și, în general, simți că tot ce vezi nu trebuie crezut.
Ca indiciu, fiți atenți la nume.
De acolo m-am prins de șpil, că scenaristul n-a dat dovadă de cine știe ce imaginație în încercarea de a ascunde prea bine surpriza care să ne facă mințile să explodeze.
Și în loc să strigi un Aha! a mirare, ajungi să spui Aah!, că doar îți sunt confirmate teoriile.
Atașați și voi reacțiile emoționale unor asemenea exclamații și vă veți da seama la ce mă refer.
În film intră în acțiune și celebrul răspuns „d-aia‟ care vine, în mod convenabil, atunci când îți pui în gând niște întrebări pe care le adresezi verbal filmului.
Și el îți răspunde: D-aia!
Când dă de greu, se folosește de acel ceva, nu spun ce, că vreau să mențin un pic de mister, dar este vorba de laitmotivul filmului care este scos la înaintare ori de câte ori povestea se împotmolește.
Plus că sunt și momente de o stupiditate excesivă deoarece anumite acțiuni, în contextul filmului, nu au nicio logică.
Iar asta arată o grabă în realizarea producției, parcă nu a fost acordată atenția cuvenită și din această cauză au apărut niște gogomănii grosolane.
Însă, în ciuda lejerității cu care este abordat un asemenea subiect greu, Hypnotic nu-i chiar de aruncat în pușcăria uitării.
Are momente interesante, pe alocuri chiar neașteptate (dar nu prea), care adaugă ceva sare și piper când ai nevoie mai mare de ele.
Practic, aș putea spune că experiența pe care am avut-o cu Hypnotic a fost asemănătoare cu cea a încâlcirii propriei persoane într-un gard de sârmă ghimpată.
Știam cum să ies, dar tot mi-am smuls câteva bucăți de carne până m-am eliberat complet.
Cât despre Ben Affleck, parcă este cam somnambul în acest film, nu pare concentrat 100% în rol.
Mi-a lăsat impresia că doar recită mecanic niște replici fără să le conștientizeze.
🏆 Hypnotic – Verdict 👍 sau 👎?
Eu aș fi dorit ceva mai complicat de atât, să mă perpelească bine de tot în încercarea de a găsi soluția acestui puzzle.
Chiar nu aveam nevoie de atâtea explicații ca la ăia mici, că am mai văzut câteva filme deștepte care mi-au antrenat piticii care învârt rotițele sinapselor neuronale astfel încât să pot să mă prind și singur, fără mult ajutor.
Pur și simplu, dacă dădeau alt nume unui anumit personaj mi-ar fi fost mult mai greu să descifrez mesajul criptic care învăluie filmul.
Conceptul pe care se bazează Hypnotic este unul extrem de interesant și foarte apetisant pentru cei dornici de ceva cu adevărat inteligent.
Dar pe drum parcă a fost pierdut esențialul și filmul a devenit mai simplist decât era cazul.
Asta poate și de teama de a nu-și aliena o bună parte a audienței, una care și așa, bag mâna-n foc, n-o să fie prea numeroasă.
În speranța că eu sunt cel care scrie aceste rânduri și nu îmi sunt dictate în subconștient, m-am cărăbănit să finalizez 6 ședințe de hipnoterapie.
(3 / 5)
