Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă de Valentine`s day am venit cu Emmanuelle, am zis că de Dragobete să pregătesc ceva mai serios.
Și țineam de ceva vreme să văd In the mood for love. Sau, cum îi este titlul original, Fa yeung nin wah.
🎬 In the mood for love – Premisă 📖
Ce nimereală fericită, atât doamna Chan (Maggie Cheung), cât și domnul Chow (Tony Leung – Shang-Chi and the legend of the Ten Rings) se mută-n casă nouă.
Vorba vine, casă nouă, își trag niște chirii la o tanti, Suen, tare jovială care îi tot invită la cină.
Cele două personaje își intersectează rapid cărările pentru că au găsit de cuviință să-și aducă avutul, calabalâcurile și catrafusele, în aceeași zi.
La început nu prea se bagă-n seamă, că fiecare are o verighetă care atârnă greu pe deget.
Ea are un soț care este mai mereu plecat în delegație, în special prin Japonia, de unde vine cu brațele încărcate de cadouri, iar el are o soție despre care nu aș ști să vă spun prea multe lucruri.
💭 In the mood for love – Comentariu 🍿
Umbla vorba prin Dragonul Roșu că ar fi unul dintre cele mai frumoase filme de dragoste și am auzit de atât de multe ori asta încât am început s-o și cred.
Realitatea a fost, însă, un pic diferită. Eu mă așteptam să trec prin pachetul de șervețele ca gonoreea printr-o casă de toleranță, dar mai degrabă am trecut ca mașinile de deszăpezire plătite din bani publici pe străzile din România, adică puțin spre deloc.
Eu deja îmi construisem în cap un film fenomenal care să îmbie la senzualitate, dar pelicula este departe de atingerea acestei ștachete.
Este un film bun, nu mă înțelegeți greșit, dar nu atât de bun încât să rămân mut de uimire.
Nu merge pe rețeta clasică, din contră, relația care se înfiripă între cele două personaje principale este atipică, în sensul că fiecare și-ar dori iubire, dar știe că are acasă jumătatea pereche și nu vrea să comită adulter.
Astfel că întâlnirile dintre Chan și Chow sunt platonice, dar doar la suprafață pentru că tensiunea sexuală iese prin tavan. Gesturile zic nu, dar flacăra pasiunii din priviri spune cu totul altceva.
Interesant este faptul că soțul ei și soția lui, deși prezenți fizic în film, sunt absenți în ceea ce privește chipurile acestora. Sper să nu mă înșel, dar nu țin minte să le fi văzut fața în cele aproape 100 de minute.
Dacă tot am pomenit aceste personaje misterioase, de la ele mi se trage și cea mai mare bubă cu scenariul, există niște cadouri pe care cineva cu IQ format din 2 cifre nu le-ar face în acest context.
Și este o eroare uriașă, acel ceva este cel care aprinde intriga, un lucru care m-a deranjat enorm, chiar mă întrebam cât de proști pot fi acei oameni încât să nu fie deloc atenți și să recurgă la asemenea gesturi revelatoare.
Dar hai că înghit gălușca pentru că, în rest, scenariul este foarte atent cu celelalte aspecte, în special cu acțiunile protagoniștilor care se comportă ca niște ninja sub acoperire pentru a nu da de veste relația dintre ei.
Am apreciat frumusețea fizică a tuturor personajelor care sunt îmbrăcate impecabil de fiecare dată, fie că-s în ținută de serviciu sau într-una lejeră de casă.
Aici radiază Maggie Cheung care este mirobolantă și ravisantă, doamna Chan nu iese din casă, nici măcar până la buticul din colț, fără să arate ca un fotomodel coborât din revistele de modă.
N-am văzut-o deloc ciufulită, ci coafată perfect, mereu elegantă, niciodată îngălată, era perfecțiunea în mișcare.
De asemenea, povestea se desfășoară ca o poezie ce-ți pustiește sufletul, avem două suflete atât de apropiate fizic și sentimental, dar care nu pot da curs dorințelor pătimașe care se zvârcolesc în sufletele lor.
Aici rațiunea este cea care are câștig de cauză și pune frână inimii, cei doi sorbindu-se din ochi, dar știind că doar la acest tip de sorbire vor rămâne, nedorind să-și încalce jurămintele nupțiale.
Este un lucru de apreciat, dar și generator de tristețe pentru că vedeam cum cei doi preferă să trăiască nefericiți cu jumătatea din certificatul de căsătorie și nu fericiți cu jumătatea care s-a tupilat în inimă.
Interpretările sunt sensibile și, pe alocuri, sfâșietoare, am compătimit personajele cum rar am făcut-o într-un film lipsit de drame și violențe, pentru că îmi părea rău că dau dovadă de o moralitate dusă la extrem.
Actorii nici nu au nevoie de replici pentru a transmite ce simt și ce gândesc, atât de bine joacă. Aparent, nici nu au avut la dispoziție un scenariu, povestea a fost încropită pe genunchi, pe măsura filmării scenelor.
Vizual, se prezintă foarte bine estetic, anumite cadre fiind excelente prin coloristică, lumini și simetrie, iar roșul folosit, culoarea pasiunii, nu mai trebuie explicată, vă dați singuri seama la ce se referă.
Arhitectura joacă un rol important în poveste și regizorul Wong Kar-Wai a trebuit să filmeze în Thailanda pentru că doar acolo a găsit niște clădiri care să-i fie pe plac.
🏆 In the mood for love – Verdict 👍 sau 👎
N-oi fi eu cel mai romantic grobian de pe planetă, dar trebuie să recunosc că filmul mi-a plăcut prin abordarea diferită care sparge tiparele unei astfel de producții, cele mai multe terminându-se în același fel, fericit.
Aici nu știu dacă aș putea spune asta, dar deznodământul poate fi interpretat și ca o împlinire sufletească în ciuda faptului că, și poate stric surpriza, nu există nici măcar un singur sărut în tot filmul.
Scene incendiare cu atât mai puțin, iar doamna Chan are rochii până-n gât, așa că nu are rost să căutați aici secvențe fierbinți menite a încinge imaginația.
Sunt, însă, un pic dezamăgit, chiar eram convins că voi fi martorul unei capodopere epocale din punct de vedere romantic și estetic, să zic că partea cu vizualul a fost pe acolo, dar povestea a rămas un pic în spate.
Dar am percutat la anumite scene simbolice, cu implicații melancolice, acel telefon care sună de trei ori fiind… ei bine, vă las să descoperiți singuri.
Între timp mi s-a făcut foame, așa că am evacuat incinta pentru că trebuie să-mi cumpăr 8 porții de tăiței gustoși.
(4 / 5)
