Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
M-am băgat la Island Zero doar pentru că scenariul este semnat de unul din autorii mei preferați, Tess Gerritsen, filmul fiind, de altfel, o afacere de familie, regia fiind asigurată de fiul ei, Josh.
Știam încă înainte de apariția filmului destule detalii legate de producția lui, că a fost realizat pe bani de-o cârpeală, că o parte din recuzită le-a fost donată, deci mă așteptam la un film ieftin, de la care să nu am pretenții.
Ideea de bază ne izolează pe o insulă, denumită Zero, acolo unde mai multe personaje cu care vom face cunoștință își duc viața monotonă.
Printre ei îi avem pe Sam, un biolog marin, pe fata lui sau pe Maggie, doctorița temporară care abia așteaptă să se ușchească de sărbători de pe insula asta cam pustie.
Doar că în ziua în care feribotul trebuie să vină să-și ia încărcătura umană, belea drăcească, nici urmă de așa ceva. Hm, oare de ce nu vine feribotul? Nu e ca și cum are nevoie să ia bacul pentru a traversa apa.
Așa că personajele, cu moralul la pământ, se resemnează la ideea că vor rămâne sechestrate pe insulă până când cineva de pe continent își va aduce aminte de ele și va veni să le salveze.
Eh, dar la mijloc, adică între continent și insulă, se află ceva sinistru care amenință viața celor năpăstuiți.
Island Zero este un monster movie fără a fi unul în adevăratul sens al cuvântului pentru că limitările grave impuse de buget au dus la imposibilitatea punerii în aplicare a ideii interesante care mi-a adus aminte de excepționalul (și voluminosul) roman Adâncuri semnat de Frank Schatzing. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, s-a inspirat la greu din el și vă recomand, pe pandemie și fără filme-n cinema, să citiți acest roman chiar dacă vă sperie mărimea.
Adică fără ocolișuri, monștrii marini care fac prăpăd printre insulari nu apar deloc pe ecran.
Și asta nu este chiar un lucru rău pentru că Josh Gerritsen reușește cu succes să însămânțeze teroare prin diverse artificii regizorale chiar inteligente, reușind să ne lumineze un pic privirea cu ciudatele creaturi, dar nu așa cum v-ați imagina, de văzut nu le vedem deloc cu ochiul liber, ci prin alte metode ieftine care s-au încadrat în buget șI au fost integrate fără cusur de Tess Gerritsen în scenariu, semn că se pricepe la scris. Sau poate sunt eu prea subiectiv.
Asta nu înseamnă că nu oferă nicio satisfacție vizuală, are câteva scene ce pot fi cu succes încadrate în zona „gory‟ a filmelor horror, efectele practice fiind bine realizate, nici nu era greu, un drum la abator, unul la măcelărie și gata, au făcut rost de recuzita cărnoasă necesară respectivelor secvențe grotești.
Este un film destul de interesant în care scenariul este bun, deși având în vedere cine l-a scris mă așteptam la ceva miraculos, se concentrează mai ales pe caracterizarea personajelor, pe relațiile dintre ele, pe temerile și obsesiile lor, pe idealurile și aspirațiile lor, dar uneori ritmul este prea lent tocmai din această cauză.
Se întâmplă în film și ceva năzdrăvănii pe care nu le-am anticipat pentru că Island Zero mă băgase într-o zonă de disconfort și nu mai gândeam că ar avea ascunse în mânecă niscai surprize.
Poate minusul cel mai mare, de fapt cu siguranță cel mai mare, este actoria submediocră, nu am recunoscut niciun actor, poate doar Laila Robins (serialul The boys) în rolul doctoriței să aibă o față familiară, dar ceilalți cred că au fost adunați de pe debarcader sau sunt niște criminali înrăiți, că nimeni nu tresărea la vederea unor grozăvii ce l-ar oripila până și pe Jack Spintecătorul.
Spre final se duce într-o zonă cam ridicolă și horror-ul neaoș, mai mult sugerat decât arătat, se transformă într-o serie de clișee cum numai americanii știu să le inventeze.
Dacă nu vă deranjează un horror indie, făcut pe bani puțini, dar bine gândit, și care nu este doar o lălăială ca, spre exemplu, The beach house, în care regizorul și scenaristul, neamul Gerritsen, au reușit să se descurce cu firimiturile nesățioase financiare și au construit un film plin de suspans fără a-ți arăta prea multe, atunci Island Zero poate fi o companie plăcută pentru 90 de minute.
Mie unul mi-a fost pe plac în ciuda unor review-uri deloc măgulitoare, dar nu cât să-l consider un film bun, așa că din captura mea pescărească îi ofer lui Island Zero 7 peștișori.
(3,5 / 5)
