Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1952
Jeux interdits este un film francez de anti-război destul de diferit de alte producții din acest gen.
🎬 Jeux interdits – Premisă 📖
Suntem în plin Război Mondial, al doilea, și francezii civili nu mai știu pe unde să se ascundă de moarte și bombe.
Ne pripășim într-un convoi care încearcă să se îndepărteze de pericol și nimerim lângă o fetiță, Paulette (Brigitte Fossey), care se pierde de părinții ei.
Ținând strâns la piept un cățeluș anemic de zici că-i mort, ea se refugiază, speriată și înfometată, într-o casă de țărani unde este adoptată ad-hoc.
Cel mai bucuros dintre toți este Michel (Georges Poujouly), mezinul familiei, care are și el acum cu cine să se joace și să mai schimbe o vorbă, Paulette fiind oarecum de-o seamă cu el.
De aici pornește o poveste sfâșietoare despre modul în care oameni simpli, neimplicați direct în război, încearcă să trăiască printre proiectile felurite destinate a curma subit viața.
💭 Jeux interdits – Comentariu 🍿
Filmul nu pierde deloc timpul, că nici nu este foarte lung, și încă din start ne bombardează sufletul cu niște obuze lacrimale devastatoare.
Este o peliculă care are drept subiect războiul, dar nu ne duce nicio secundă pe front, că am văzut zeci, dacă nu sute, de producții cu acțiunea plasată în linia întâi, așa că nu mai era cazul de încă una la fel.
Scenariul are o altă abordare, una care scoate în evidență durerea imensă cauzată de asemenea conflicte de pomană care nu au ajutat niciodată umanitatea, doar au dus la tragedii.
Dacă pe front este de așteptat să mori oricând, ei bine, ce vină au simpli civili care nu sunt implicați direct și asupra cărora se pogoară moartea din cer?
Mai mult decât atât, cu ce au greșit niște copii care nici măcar nu își dau seama prin ce vremuri cumplite trăiesc?
Aici filmul se concentrează în special pe Paulette care este mult prea mică pentru a înțelege ce se petrece în jurul ei, inocența infantilă protejând-o de ororile care o înconjoară.
Încearcă, în felul ei neprihănit, să proceseze moartea și să navigheze prin acest ocean de durere, iar acest aspect spulberă inima în miliarde de țăndări.
Atât de bine joacă micuța, ba chiar fenomenal aș putea spune, încât mi-a sfâșiat sufletul cu privirile ei candide și întrebările naive despre subiecte dure ce n-ar trebui să aibă interes pentru cei mici.
Modalitatea în care percepe ea moartea se transformă într-o obsesie sinistră pentru un anumit obiect bisericesc și de aici apar destule probleme.
Nu neapărat pentru ea, ci pentru Michel care ar face orice s-o mulțumească, asta aducându-i belele pe cap sub forma dojenilor primite de la tatăl său care nu se rezumă doar la admonestări verbale.
Nici măcar nu îndrăznesc să menționez cum înțelege cea mică noțiunea de moarte pentru că s-a putea să șocheze chiar dacă filmul a trecut deja de vârsta de 70 de ani.
Pe mine a reușit să mă zguduie din temelii pentru că nu te aștepți de la un ghemotoc de ființă pură să se confrunte cu astfel de concepte.
Să fii pus față-n față cu moartea este o încercare prin care treci dacă nu neapărat de la vârsta maturității, atunci de la adolescență când deja ai creierul cât de cât format și mai știi câte ceva.
Contrastul dintre obișnuința cu care cei mari întâmpinau dricurile și săpau gropile și șocul psihologic care o bulversează complet pe cea mică este de-a dreptul terifiant.
Ce pare o joacă jovială este, în realitate, rezultatul traumelor care se împlântă în subconștient așteptând cuminți să țâșnească la suprafață mai târziu, făcând ferfeniță un psihic deja slăbit.
Să nu vă așteptați la cine știe ce spectacol cinematografic pentru că filmul n-are nici cea mai mică intenție să glorifice războiul, din contră, îl demonizează în fiecare cadru.
Sunt câteva secvențe la început cu un raid aerian greu de uitat ca urmare a dezastrului provocat la sol, dar apoi povestea se concentrează pe cei doi copii care zburdă printre vaci și cruci.
🏆 Jeux interdits – Verdict 👍 sau 👎
Am evitat să dau mai multe detalii pentru că și religia joacă un rol extrem de important în acest film, dar nu vreau apoi să mă spovedesc pentru că m-am scăpat de spoilere.
Că dacă ajung sub poala popii să-i zic toate păcatele, n-are suficiente rugăciuni să-mi dea să le recit drept penitență.
Așadar, povestea este plină de simbolistică numai bună de interpretat, eu doar am scormonit la suprafața ei, nu am săpat gropi mai adânci în firul narativ, că poate luați și voi o lopată și dați o mână de ajutor.
Sunt încă șocat de cât de bine a putut interpreta fetița cu atâta naturalețe un rol extrem de solicitant.
Mi-a dat impresia că este o actriță matură, cu zeci de ani de experiență în domeniu, captivă într-un trup sfrijit.
Dacă nici un asemenea film nu convinge conducătorii țărilor puternice, ahtiați după putere care dorm cu degetul pe butonul roșu, că războiul este oribil, atunci nimic nu o poate face.
Mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să cioplesc 9 cruci că este mare nevoie de ele în acest Jeux interdits, un titlu ce pare ciudat, dar are sens odată cu urmărirea producției.
(4,5 / 5)
