Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
1979
Kramer vs Kramer este o dramă care n-a avut milă la ceremonie, a divorțat 5 premii Oscar de Academie, cele pentru film, regie, actor principal, actriță secundară și scenariu adaptat.
🎬 Kramer vs Kramer – Premisă
După titlu sună mai degrabă a confruntare de box, dar nu, gata cu alde Rocky, trecem la alte treburi.
Ted (Dustin Hoffman – All the president`s men) și Joanna (Meryl Streep – Sophie`s choice) sunt căsătoriți de câțiva ani buni.
Ei au un copil drăguț, Ted muncește de rupe, Joanna nu, că-i casnică și trebuie să aibă grijă de cel mic.
Cum se întâmplă într-un asemenea mariaj, intervine ruptura sentimentală cauzată de neglijență.
Joanna se satură să tot pice pe planul doi, Ted fiind mai mereu la slujbă, așa că se decide să-l părăsească.
Și într-o mutare de șah mat, care surprinde pe toată lumea, mama nu își ia copilul cu ea, îl lasă în grija tatălui care rămâne mai surprins ca un politician român în fața unui text scris în engleză.
Acel vs. din titlu își face apariția mai târziu în discuție.
💭 Kramer vs Kramer – Comentariu 🍿
Eh, dramă, dramă și iar dramă, pare-se că astea sunt cele care se lipesc cel mai mult de aceste premii.
Așa îmi ziceam în gând când am dat drumul acestei producții pe care am urmărit-o pentru prima oară.
Dar nu-i deloc rea, mai ales că atunci aborda un subiect surprinzător prin îndrăzneala lui.
Cum adică să plece mama fără puradel și să-l lase de izbeliște în mâinile unui tată aerian care abia este în stare să respire cu un manual de instrucțiuni în față?
Nu că-i prost, ci prea ocupat cu treburi menite a pune o pâine pe masă.
Culmea este că am impresia că și azi ar fi controversat, dar dintr-un cu totul alt punct de vedere.
Cum îndrăznește un film să portretizeze un alb ca fiind un tată bun, care își dă silința să își educe singur fiul?
Kramer vs. Kramer pare a fi o compunere formată din două părți distincte.
În prima jumătate asistăm la tumultul parental cauzat de nenumăratele probleme ale lui Ted rămas subit singur cu ăla mic care i se pare dintr-odată un străin când vine vorba să-l crească.
A doua jumătate aduce în discuție procesul de custodie în care ambii părinți se luptă pentru a obține în instanță dreptul de a pune mâna definitiv pe puștan.
Subiectul este unul peren atât timp cât vor exista divorțuri cu copii minori la mijloc care încă nu-s capabili să-și dea seama ce se întâmplă.
Dincolo de jocul actoricesc al celor doi maturi care au luat statuetele aurite, eu am fost impresionat de cel mic, Billy (Justin Henry).
Mi s-a rupt sufletul când îl vedeam nedumerit și speriat când ia-o pe mama de unde nu-i și când tatăl se comporta ca un cimpanzeu cu creierul feliat când trebuia să-l mențină în viață pe Billy.
La tot pasul apar disensiuni, neînțelegeri, certuri, scandaluri, răbufneli nervoase între diverse personaje, totul din cauza unei decizii care dă peste cap viața unei familii, și nu numai.
Scenariul este atât de bine echilibrat încât chiar nu știam ce aș fi făcut dacă eram în locul judecătorului.
În grija cui să lași copilul?
A tatălui care de puțină vreme a intrat cu adevărat în meseria de părinte și este clar că, deși are intenții bune, nu prea se pricepe?
A mamei care s-a cărăbănit ca o egoistă, că nu mai putea să respire, și care nu se prezintă în cea mai bună stare emoțională, dar nah, e mă-sa?
Și chiar așa, apropo de asta, că se tot vorbește de egalitate, este o discuție interesantă prezentă în film cu privire la favorizarea unui părinte în detrimentul altuia doar ca urmare a construcției diferite la nivel genetic.
Ce aș fi vrut mai mult de la film, și n-am primit, era o porție zdravănă de lacrimi.
Că eu așa înțeleg acest gen, apăi dacă zici că ești dramă, fă-mă să jelesc în ultimul hal, să simt durerea personajelor, să fiarbă sufletu-n mine urmărind perpeleala celor de pe ecran.
Aici, în ciuda subiectului trist, nu am avut motive să bocesc, abordarea este destul de lejeră.
Bine, poate și eu așteptam să se ia la bătaie în sala de tribunal sau să scoată de la naftalină cele mai sumbre secrete, este posibil să fi dorit prea multe rufe murdare în acest context.
🏆 Kramer vs Kramer – Verdict 👍 sau 👎?
Merita titlul de cel mai bun film al anului 1979?
Hm, discutabil când a concurat cu Apocalypse now, o producție grandioasă care și-a făcut loc și în Top AFI 100 în partea superioară a clasamentului.
Dar tema pe care o aduce în atenția spectatorilor este una cu adevărat traumatizantă, deși de multe ori se trece prea ușor peste ea.
Anume impactul suferit de cei mici la nivel și emoțional ca urmare a divorțului părinților, un fenomen care devine tot mai răspândit în societatea noastră.
Fie pentru că suntem tot mai mulți oameni, fie pentru că gura neamului vorbește ca proasta și te împinge să-ți pui pirostriile să intri în rând cu lumea, că așa trebuie maică, nu ne face de râs și iei pe cine nimerești să devii și tu om la casa ta.
Mergea să fie un pic mai plângăcios pentru a mă sensibiliza cu adevărat, în varianta aceasta nu pot să-i ofer mai mult de 8 amânări până la următorul termen de judecată.
PS. Ce perioadă au prins cei doi actori.
Meryl Streep a luat Oscar pentru actorie în Kramer vs. Kramer (1979) și Sophie`s choice (1982), a jucat în The deer hunter în 1978 (film de Oscar și Top AFI) și în Out of Africa în 1985 (film de Oscar și nominalizare pentru ea).
La rândul său, Dustin Hoffman a avut roluri în filme de legendă, la debut joacă în The graduate în 1967 (film de Top AFI și nominalizare pentru el), apoi 2 ani mai târziu în Midnight cowboy (film de Oscar și Top AFI, plus altă nominalizare pentru el), apoi vine All the president`s men (film de Top AFI) și închide seria cu Kramer vs. Kramer (care îi aduce Oscarul), ba chiar aș plusa și cu Tootsie (alt film de Top AFI din 1982).
(4 / 5)
Unul din puținele filme americane care au rulat în cinematografele românești înainte de Loviluție.
Fuck, I’m old…
https://ro.wikipedia.org/wiki/Kramer_contra_Kramer_(film)
Se spune izvor de înțelepciune, nu bătrăn.