Dezamăgit de experiența submarină avută cu The little mermaid care m-a scufundat de tot de era să fac implozie, am dat o sanșă lui Ruby Gillman, teenage kraken.
Este o animație venită de la Dreamworks.
🎬 Ruby Gillman, teenage kraken – Premisă
O familie de krakeni (n-am ce face, folosesc denumirea asta) a emigrat din străfundul oceanului tocmai pe uscat din motive de azil politic.
Cum reușesc aceste creaturi să-i păcălească pe oameni că-s de-ai lor, n-are a face, că oricum este greu de înghițit explicația.
Aici o găsim pe Ruby (Lana Condor – Alita, battle angel), o adolescentă care trece prin problemele obișnuite ale vârstei, hormoni zvăpăiați, iubiri neîmpărtășite, iaca acum vine și balul peste ea.
Evident că știe că este kraken și nu om și că n-are voie în apă, că-i periculos pentru ea, dar asta nu o deranjează prea mult.
Însă în curând află un secret teribil care îi răstoarnă percepția asupra lumii.
💭 Ruby Gillman, teenage kraken – Comentariu 🍿
N-am reușit să aflu cât a costat, dar nu prea mult deoarece la nivel tehnic este rudimentar.
Poate este cam rea această caracterizare, mai degrabă nu arată realist, așa cum sunt obișnuit cu animațiile de la Disney / Pixar.
Dar asta este o semnătură proprie a celor de la Dreamworks, deci nu aș avea de cârcotit pe seama acestui aspect.
Chiar dacă tehnic este destul de copilăresc, nu vă lăsați înșelați de aparențe, la nivel de subiecte abordate m-a surprins cât de matur se prezintă în fața privitorilor.
Diferența de mentalitate de la o generație la asta, probleme rasiale, prietenia adevărată, duplicitatea celor care vor doar să te tâlhărească sentimental sunt doar câteva dintre temele pe care filmul le atacă.
Poate că sunt chiar prea multe dezvoltate într-un timp atât de scurt, de aceea suferă la capitolele caracterizare personaje și dezvoltare narativă.
Conflictul este unul foarte interesant deoarece vine cu o optică total diferită față de cea cu care eram noi obișnuiți din filme.
Ce știam că-i rău, de fapt este bun, iar ce consideram că este bun, în realitate se dovedește malefic.
Am simțit o răutate în animație pentru că aruncă niște săgeți deloc subtile, din contră, chiar evidente și grosolane, către Disney, declarând război Micii sirene pe care o tăvălește pe toate părțile.
Sunt prea multe înțepături să fie doar o pură coincidență.
He, he, m-a gâdilat binișor respectivele momente, că-s bine ticluite pe ideea: „Uite băi șoarece urechiat, așa arată o SIRENĂ‟!!!
De asemenea, are multe trimiteri către producții celebre ce trebuie savurate, nu vă scufund interesul, vă las plăcerea de a le descoperi singuri.
Însă fie este o potriveală, ceea ce este cam greu de crezut, fie dă din greu în producțiile Disney, deoarece nu doar The little mermaid este luată în colimator.
Nu este foarte amuzant pentru că la nivel umoristic clar se adresează celor mici (așa le zic adolescenților), năzbâtiile ce se petrec în animație fiind în concordanță cu acea vârstă.
De aceea nu am hlizit prea mult la ochii dulci pe care personajele și-i făceau reciproc sau la alte aventuri din astea ce apar înaintea de vârsta majoratului.
În schimb, am percutat la multiplele mesaje transmise de film, diferitele vietăți marine jucând rol de substituent al raselor umane.
Totul este despre toleranță globală, despre acceptarea celor din jur așa cum sunt și despre îmbrățișarea originii genetice.
Numai că mi-a tulburat rațiunea deoarece unele dintre povețe se cam băteau cap în cap.
Și acum eliberez presiunea imensă care a apăsat pe mine până acum că nu mai pot rezista.
Filmul este woke, foarte woke, și nu în sens neapărat bun.
Insistă cam mult cu puterea femeilor într-un mod forțat. Pentru a le face să arate bine, a apelat la trucul diminutivării rolului bărbatului în societate.
Aici doar krakanițele puteau deveni uriașe, krakanoșii rămâneau niște pârliți minusculi ce arătau ca niște limbrici pe lângă doamnele fioroase.
Ca un semnal de alarmă, nu condamn animația pentru asta, doar menționez, lesbianismul este în floare aici.
De asta am și ajuns să urmăresc singur asemenea animații, să fiu pus în temă dacă sunt sau nu potrivite pentru cel mic pentru a decide dacă este suficient de matur să le vadă.
Stă destul de bine la nivel de acțiune, sunt câteva confruntări subacvatice meseriașe, dimensiunea la care ajung unele dintre personaje l-ar băga în bârlog pe Godzilla de frică.
Deși nu m-am putut bucura de vocile lor, în distribuție se regăsesc nume precum Jane Fonda (Book club) sau Toni Collette (Hereditary).
🏆 Ruby Gillman, teenage kraken – Verdict 👍 sau 👎?
Am găsit filmul destul de confuz, neștiind exact ce vrea să transmită, venind cu mesaje contrastante.
Fie trebuie să-ți urmezi destinul scris în structura genetică, fie să devii ceea ce vrei, indiferent ce o reprezenta asta?
Cel puțin asta am înțeles eu din animație, parcă încearcă să fie prea împăciuitoare, nu vrea să supere nici tradiționaliștii, nici progresiștii, dar mă tem că va reuși fix opusul.
Nu pot să zic că este un film prea rău, ca miez narativ are o aură de originalitate, că numai krakeni blânzi nu am văzut prin filme.
De sirene belicoase mai știu, că sunt niscai producții horror care le fac dreptate, nu-s creaturile diafane și sublime din peliculele Disney.
S-ar putea să fie un șoc pentru cei mici când vor vedea cum sunt portretizate aceste făpturi mitologice în această animație.
Nu-l văd ca pe un mare hit printre părinți și copii, fiind destul de greu de digerat de către cei mici și prea infantil pentru maturi, eu unul am să-i lansez 6 invitații la bal.
