Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Se pare că opera lui Alexandre Dumas încă mai fascinează cineaștii așa că hai să-i dau bice cu Les trois mousquetaires: D`Artagnan.
Este prima parte a unei mini serii axate pe acest subiect, urmează și o continuare.
🎬 Les trois mousquetaires: D`Artagnan – Premisă
D`Artagnan (François Civil) ajunge la Paris chitit să devină mare muschetar ca tac-su.
Pe drum, însă, este atacat, picând ca fraierul în mijlocul unei ambuscade care aproape că-i ia piuitul.
Așa că acum are și altă misiune, nu doar să calce pe urmele tătânului, ci să descopere și cine a vrut să-i ia respirația atât de brutal.
La Paris dă destul de violent peste… cum de ați ghicit?
Athos (Vincent Cassel – Underwater), Porthos (Pio Marmaï – L`événement) și Aramis (Romain Duris – All the money in the world).
Împreună ei vor încerca să pună bețe-n roate și spade-n inimi unui complot care amenință bunăstarea vitală a regelui.
💭 Les trois mousquetaires: D`Artagnan – Comentariu 🍿
Nimic nou sub soare în ceea ce privește povestea. Se învârte în jurul acelorași coordonate cu care sunt familiar, că am tot văzut de-a lungul existenței adaptări ale celebrei scrieri a lui Dumas.
Poate acest film să vină cu ceva nou, proaspăt, care să-i justifice prezența? Se poate lua la trântă cu ecranizări mult mai celebre?
Da și nu.
Chiar dacă nu inovează nimic (bun), producția este una care nu dă rateuri mari, dar nici nu a rupt gura târgului prin calitatea ei.
Să zic că poate a deranjat un pic libertățile artistice luate în ceea ce privește vârsta muschetarilor, cei trei nu mai sunt tinerii din cărți, deja bat spre pensionare, iar D`Artagnan este jucat de un actor care are 33 de ani, deci departe de etatea de 20 de ani din prima carte.
Ah, plus că scenariștii nu se pot abține, pur și simplu au o plăcere nestăvilită să „alfabetizeze‟ toate capodoperele trecutului.
N-are mare influență, că-i o scenă de doar 5 secunde, dar este acolo. De ce? N-am idee.
Ca acțiune, povestea urmează rețeta clasică.
Avem câteva scene spadasine în care cei patru își demonstrează măiestria în mânuitul săbiilor.
Aș fi vrut să fie mai competent filmate, că suferă de sindromul tremuriciului inoportun, iar zoom-ul camerei era dat maximum și ne bagă-n sufletul participanților la scandal, de nu mai știam cine pe cine înțeapă.
Nu lipsește povestea de dragoste, aici culpabil principal este D`Artagnan care ar vrea să-și tocească vârful spadei în menghina unei domnițe, dar nu prea știe cum s-o apuce de manivelă.
Sunt câteva replici romantice menite a topi orice inimă, pare-se că D`Artagnan nu știa să învârtă bine doar sabia, ci și cuvintele dulci și drăgăstoase.
Și există și clasicul complot, de fapt mai multe, că politica și religia se întreceau care să vină cu cea mai mârșavă înjunghiere dorsală posibilă.
Apar și niscai surprize, la un moment dat chiar m-am temut pentru soarta unui personaj anume, că nu mai rețineam exact dacă este urmat per se firul din carte sau scenariul improvizează prea mult.
Totuși, parcă nu-s muschetarii pe care îi știu, ar fi trebuit să fie un grup sudat, dar sunt prea împrăștiați în acest film, nu au primit oportunitatea de a demonstra de ce sunt capabili când intră toți în acțiune.
🏆 Les trois mousquetaires: D`Artagnan – Verdict 👍 sau 👎
Filmul excelează la tot ce ține de tehnică vizuală pentru că zonele vizitate, costumele, atmosfera, totul creează senzația unei teleportări în Franța secolului XVII.
Doar că restul, și aici mă refer la replici și la comportament, este prea modern și nu se potrivește cu perioada prezentată.
Aș fi vrut mai multă spadă și mai puțină capă, că povestea se concentrează (a se citi pierde timpul) pe comploturi concepute departe de muschetarii care, uneori, par rătăciți prin peisaj, ca și când filmul n-ar fi despre ei.
Iar această modernizare dăunează peliculei care nu mai are acea jovialitate efervescentă din ecranizările anterioare.
Trece un pic granița în zona decenței, dar nu m-a entuziasmat mai deloc, este doar în regulă și nimic mai mult.
Ca atare, am să-i bag în pușculiță doar 6 franci.
Însă o să aștept continuarea, că m-a agățat.
Presupun că n-o fie adaptarea lui Vingt ans après pentru că în acest caz cei trei muschetari vor fi deja morți dacă acum ei portretizați ca având pe la 50 de ani.
(3 / 5)
Au împărțit romanul Cei 3 muschetari în 2 filme (turnate back to back).
Greu de crezut, dar au trecut 62 de ani de la ultima adaptare în limba franceză (care tot în 2 părți a fost).
Încă nu l-am văzut, dar bănuiesc că e mai bun decât ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=fFIZMthTe-s
Tulai Doamne, astia care fac asemenea filme stiu ca Dumas si-a bazat personajele pe oameni reali? D`Artagnan negru? Da-o-n slobozi de treaba. M-apuc sa fac si eu film cu Nelson Mandela si MLK dar albi.
Pur și simplu nu le pasă. Iar cei foarte tineri acceptă mult mai ușor chestiile astea. Cu filmele astea vor crește. Nu vreau să par pesimist, dar ăsta e abia începutul. Iar ce ai zis cu Mandela și King, riști să fii ghilotinat sau tras pe roată, hanged, drawn and quartered..
Pai da, ca e dublu standard. Inteleg si sunt de acord ca pana acum a fost facut mult whitewashing, de la albi manjiti cu crema de ghete jucand roluri de negri acum 70-80 de ani pana la actori albi ca laptele in roluri de egipteni sau mongoli, dar asta era atunci pe vremuri, cand nu stiam mai bine. Se presupune ca acum ne-am mai desteptat, dar se pare ca nu. Sa raspunzi cu aceeasi moneda e la fel de rau. Daca whitewashing era rau, atunci si blackwashing e rau, nu e modernism, progresism, e un rasism invers, deci tot rasism. Dar daca apuci sa zici asta gata, esti ghilotinat pentru cutezanta de a spune adevarul.
Nu vreau să fiu rău, dar aici machiajul e chiar mișto: https://www.youtube.com/watch?v=VlX-yfSSDWI
Am zis că ăsta e abia începutul: https://www.latimes.com/entertainment-arts/movies/story/2023-08-17/usc-annenberg-study-2007-2022-movies-hollywood-diversity
Jur ca nu inteleg, undeva e o fractura de logica. De ce au pretentia ca `bosorogii albi` din fruntea marilor studiouri de filme sa faca filme cu negri, femei si gay?
Ce ii opreste pe negrii bogatani de la Hollywood, si sunt o gramada, exemplu Oprah, sa infiinteze studiouri de filme si sa faca filme cate vor cu diversitate?
De ce se asteapta mereu sa faca altii? Nu iti convine, pune mana si schimba tu ceva, nu astepta de la altii.
Iau exemplul lui Tyler Perry, nu s-a vaitat ca o centurista fara de supt ca nu e diversitate, si-a tras propriul studio de filme și acum regizeaza filme numai și numai cu negri. Si pe el nu il injura nimeni ca filmele lui sunt lipsite de diversitate. Face ce considera el ca e mai profitabil.
Oare cand or sa inteleaga mintile astea luminate ca filmul e o afacere, nu o caritate.
Disney s-a bagat in jocul asta al diversitatii fortate si ce a rezolvat? O pierdere de aproape un miliard de dolari ca urmare a esecului acestor filme.
Ca ne place sau nu, albii reprezinta in continuare majoritatea care se duce la filme, si daca pe ei nu ii atragi sa iti cumpere bilete, atunci degeaba bagi diversitate doar de dragul de a transmite un mesaj, ca iesi pe minus.
De acord cu ce zici. Nici Europa occidentală nu stă mai bine. Am văzut aseară filmul franțuzesc Mon crime (The crime is mine, o să vină și la cinema) care promitea să fie o comedie relaxantă și atât, și m-am pomenit cu un alt manifest feminist pe cap.
Dap, parea din trailere ca o da mult pe feminism. Mai ales in acea perioada.