Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Underwater a naufragiat pe marile ecrane în ianuarie 2020 și o are în rol principal pe Kristen Stewart (Charlie`s angels), iar filmul poate fi comparat, ca poveste, cu Life, doar că nu este în spațiu, ci în adâncuri.
De asemenea, ne oferă răspunsul la întrebarea ce se poate întâmpla dacă o femeie face sex cu creatura din The shape of water și progenitura lor își face mutație în universul din Aquaman.
Dacă Jason Statham fora în adâncuri și dădea peste un The meg, ei bine, Kristen Stewart și o trupă de personaje alese pe sprânceană să iasă la socoteală cota de diversitate, un negru, un francez, o chinezoaică, bașca încă vreo doi caucazieni, au alte probleme mai complicate pe fundul Gropii Marianelor.
Filmul nu stă deloc mult pe oliță înainte să-și dea drumul și intră direct în miezul acțiunii, cu Norah (Kristen Stewart) întreruptă din ceremonialul spălatului pe dinți la mare adâncime de niscai probleme tehnice cauzate de presiune în platforma de forare.
Apa presurizată de afară este mai tare decât pereții construcției și îi penetrează neceremonios și se dezlănțuie un haos general care prinde în hățișurile lui personajele diverse pomenite mai sus.
Practic, Underwater reprezintă o cursă de 90 de minute de supraviețuire în adâncurile învolburate și întunecate ale oceanului.
Ce caracterizare a personajelor, ce amintiri din copilărie, ce construcție laborioasă de jumătate de oră a premisei, baliverne, și-a spus regizorul William Eubank care are un apetit pentru asemenea filme (mai are în palmares Love și The signal), astfel încât ne aruncă în mijlocul nebuniei generale.
Personajele sunt grăbite să ajungă în siguranță atât de pericolul iminent al exploziei platformei care i-ar trimite la cele cerești într-o fracțiune de secundă, dar și de ceva ce le dă târcoale și pare extras din cele mai negre coșmaruri lovecraftiene.
Da, dragii mei, și Underwater, la fel ca The meg, este un monster-movie acvatic. Dar spre deosebire de The meg, care a avut un buget substanțial, producția de față nu a cunoscut acest beneficiu. Nu a fost deloc ieftin la cele 65 de milioane de dolari, dar tot a fost la jumătate din cât a costat The meg.
Și asta se vede din plin pentru că mare parte din film vedem mult întuneric, personajele plimbându-se teleleu pe fundul oceanului într-o apă murdară, întunecată, plină de moloz, balast, rămășite și alte particule care obstrucționează vederea.
Pericolul trebuie mai mult să ni-l imaginăm prin prisma respirațiilor sacade și zgomotoase ale personajelor care văd ele ceva de se sperie în halul ăla, dar ele au vederea mai bună ca a noastră, a spectatorilor din fața micului ecran.
Filmul nu este chiar vreun gunoi nebiodegradabil pe cât aș fi crezut, dar nici nu primește vreun premiu.
Scenariul este plin de elemente incoerente, știința este aruncată la toaletă și trasă apa după ea de multiple ori, atenția pentru continuitate este inexistentă, personajele se strică și se repară imediat, de parcă ar fi Terminatori, și probabil filmul mustește de alte asemenea erori, dar era prea întuneric să le depistez.
Personajele sunt destul de inapte, de la unii care s-au aventurat de bună voie pe fundul oceanului mă așteptam la mai multă stăpânire de sine, calm și gândire analitică, nu să se comporte ca niște găini cu capetele tăiate.
Dar are și momentele lui interesante, pline de tensiune, de teroare, de uimire chiar, spre final, acțiunea (aia pe care o poți discerne) este apetisantă, designul creaturilor cu care se joacă de-a baba oarbă este terifiant, nu ai vrea să pescuiești așa ceva, muierile sunt în mare parte în chiloți prin film (dar nu este ceva sexist, toată lumea este în chiloți), deci nu este ca și cum nu avem la ce căsca gura.
Faptul că filmul trece imediat la acțiune are două tăișuri: pe de o parte, ne asigură că nu avem parte de momente moarte și scenele alerte curg unele după altele, pe de altă parte, ți se rupe de personaje pentru că nu le cunoști, nici nu mai știu ce nume aveau în afară de Norah.
Actoria este la fel ca vizualul din film, greu de descifrat, ba se mai pripășește prin cadru și TJ Miller care joacă fix același rol pe care îl interpretează de atâția ani, se potrivește precum cuiu-n șurub în film, probabil l-au agățat pe drum, l-au aruncat în film și i-au zis: Băi, pentru tine nu avem rol, dar spune și tu ce îți trece prin minte. Și fix asta face, vrând să fie elementul comic, dar devine stingher la un moment dat.
Am ajuns la fundul recenziei, așa că nu mai am multe de spus, Underwater este un film cu o idee înecată, destul de slab executată, din care nu prea înțelegi mare lucru cu ochii în multe momente, cu un scenariu ferfeniță și, deși are momentele lui distractive, își merită titulatura de film de ianuarie, mai mult de un 5 nu pot să îi explodez.
(2,5 / 5)
Trailer:
