Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Maestro, să cânte muzica pe Netflix!!!
🎬 Maestro – Premisă
Filmul îl are în prim-plan pe genialul compozitor și dirijor Leonard Bernstein (Bradley Cooper – A star is born) a cărui viață este luată la bani mărunți.
De la șansa venită din neant de a-și demonstra talentul în vânturatul baghetei pe scenă până la bătrânețea în care ajunge să instruiască noi generații de dirijori, pelicula se vrea o biografie cât mai fidelă realității.
Prin urmare, nu mai insist asupra acestei bucăți destinate premisei pentru că nici nu ar fi prea multe de spicuit, doar că în peisaj apare și Felicia (Carey Mulligan – She said), cea care avea să-i devină soție.
💭 Maestro – Comentariu 🍿
Lumina reflectoarelor în acest film cade cu insistență pe partea personală a vieții lui Lenny, se concentrează mai mult pe familia sa și mai puțin pe cariera artistică.
Nu prea am înțeles această abordare pentru că, oricât de genial a fost Leonard în activitatea profesională, nu a avut un trai atât de zbuciumat încât să merite un film.
Cel puțin nu unul incitant.
Nu că-i rău Maestro, doar că nu m-a prins în mrejele lui deoarece povestea este destul de banală și plictisitoare, chit că-i despre sacrificii pe care nu ar trebui să le faci din cauza gurii lumii.
Singura diferență dintre omul de rând și Lenny este că el a avut un talent imens fructificat prin compunerea a numeroase opere muzicale.
În ceea ce privește partea conjugală, nimic nou sub soare.
Probabil știți deja că Lenny marca goluri nu doar în poarta adversă, ci și în cea a propriei echipe. Și când scotea mintea din plasă era maronie.
Poate de aici să apară niște sentimente de tristețe și de compătimire pentru că a trăit într-o perioadă în care societatea avea o mentalitate redusă intelectual și condamna asemenea relații.
Astfel, a fost nevoit să intre în rândul normalității și să-și tragă o soție, dar din ce am înțeles din film, chiar a iubit-o pe Felicia, că doar nu îi turna puradei pe bandă rulantă din obligație.
Nu insistă deloc pe acest aspect, apare mai mult pe fundal, așa că nu este cazul să trageți concluzii pripite despre cine știe ce intenții ascunse avute de film.
În rest chiar nu știu ce aș mai putea comenta pe seama poveștii.
Recunosc că am servit niște căscături zdravene pe parcursul celor două ore de film deoarece nu vedeam nimic care să mă impresioneze ca fir narativ.
Poate că mă comport ca un țărănoi incult, dar nu orice personalitate marcantă dintr-un anume domeniu merită să aibă un film realizat după viața lui pentru că nu toți au trăit captivant.
Poți să inventezi leacul pentru cancer, dar dacă toată viața ai stat într-un laborator și atât, atunci ce rost are un film biografic?
Cam așa pot rezuma ce se petrece în această producție.
Desigur, nu-i totul chiar liniar, apar când și când anumite note discordante care rup monotonia desfășurării plate a acțiunii, dar pentru mine nu a fost suficient.
Mai ales că știam spre ce se îndreaptă pentru că vorbim totuși despre Leonard Bernstein, nu despre Ionel Sporea, este un gigant în domeniul muzical.
Cu greu poți să NU cunoști amănunte despre viața lui.
Dacă substanța nu prea m-a extaziat, stilul este cel care a reușit să mă mențină pe linia de plutire pentru că filmul arată chiar bine.
Atmosfera este redată corespunzător prin, îndrăznesc să spun, alegeri artistice inspirate, chiar dacă nu originale.
Trecutul este redat prin imagini 4:3 alb-negru, iar prezentul este în culori.
Muzica semnată de Leonard este la tot pasul, chiar dacă uneori nu se potrivește în contextul în care este folosită, dar chiar și așa este o desfătare pentru urechi.
Interpretarea actoricească este la superlativ și machiajul la fel, în niciun moment nu i-am văzut pe actori în fața ochilor, ci doar personajele pe care le jucau.
Există o scenă ce reprezintă magnum opus-ul filmului care scoate în evidență talent celor implicați în ea și cu siguranță reprezintă piesa de rezistență a acestei producții.
Din ce umblă vorba prin târg de la cei care l-au cunoscut personal pe Bernstein, aparent Bradley Cooper, care este și regizorul filmului, a făcut o treabă nemaipomenită reușind să surprindă esența lui Leonard.
🏆 Maestro – Verdict 👍 sau 👎
Pare mai degrabă o momeală zdravănă aruncată Academiei pentru a pescui niscai Oscaruri pentru că filmul este foarte bine realizat tehnic.
Doar că pe mocofanul de mine nu a reușit să mă miște în vreun fel, este artistic doar de dragul de a fi artistic, încercând să mulgă tot ce se poate dintr-o viață nu prea dramatică.
Sau nu mai dramatică decât a unui om obișnuit.
Este un pic contrastant filmul, dacă Leonard nu ar fi fost un compozitor atât de uriaș, ci doar un faianțar, spre exemplu, viața lui personală nu ar fi fost băgată în seamă pentru a fi ecranizată.
Dar producția s-a concentrat prea mult pe ceva banal, lăsând într-un colț ce l-a făcut pe Leonard să intre în analele istoriei muzicale, și asta m-a făcut să mă scarpin în cap.
Așteptam altceva, poate este și vina mea că am avut alte pretenții, asta este, îl trec la dezamăgiri.
Nu îl consider un film nereușit sau slab, doar că nu-i pe gustul meu așa c-o să-i dirijez cu patos doar 6 simfonii.
(3 / 5)
