Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Atenție, urmează o recenzie extrem de subiectivă la Maleficent: Mistress of evil, să nu dați cu pietre, că-s și eu om și am păcatele mele.
Deși mă apropii vertiginos de 600 de filme pe site, este prima oară când îmi pică-n mână Angelina Jolie, care își reia rolul din primul Maleficent, o reinterpretare cu alte conotații a basmului Frumoasa din pădurea adormită.
Au trecut ceva ani de când Maleficent s-a dat pe brazdă și nu mai este vrăjitoarea hapsână care tună și fulgeră la fiecare bătaie de fulg în vânt, iar în regatul Moors populat cu creaturi mitice, magice, de basm, pare că s-a instaurat pacea de când Aurora, o ființă umană, a fost unsă regină și curge și lapte, dar și miere, prin toate orificiile.
Însă fetișcana a crescut, începe să aibă mâncărimi adulte, așa că de după pom sare în ajutorul ei prințul Philip, moștenitorul regatului Ulstead, mare fan Beyonce, care abia aștepta să dea curs versurilor melodiei Put a ring on it.
Se pune de-o cină mare, așa, ca între cuscri, fiecare cu o uitătură de ar face laserul lui Superman să pară o simplă lanternă, și evenimentele nu decurg așa cum ar trebui.
Amu` ce creanga mea să mai scriu ceva diferit față de ce am debitat la alte filme semnate Disney? Că-s toate la fel și Maleficent: Msitress of evil nu sare departe de trunchi, se încadrează în aceeași spălăceală generalistă Disney, cu o poveste șablon și un scenariu simplu, fără încurcături majore, să nu fie confuz spectatorul.
Este un film făcut nu pentru că vai, ce idee șmecheră de scenariu ne-a venit, ci pentru că primul a făcut un camion de bani, și Disney a mirosit că unde-i un camion, pot fi și două. A mai împrumutat câte ceva din How to train your dragon 3, a scos la înaintare niște faze preluate din Guardians of the galaxy (că-i tot al lor) și s-a copt un film.
Nu am avut mari așteptări din partea scenariștilor să ne ofere ceva proaspăt și original, ne servesc aceeași poveste răsuflată a luptei dintre bine și rău, cu ceva așa-zise surprize, dar totul este atât de străveziu încât personajele principale par cretine că nu se prind unele de intențiile altora.
Filmul este interesant atât timp cât nu se vorbește.
Ei bine, cum încep personajele să o blablagească, interesul se prăbușește pentru că fie se povestește ce a fost pe vremea străbunicilor, fie suntem amenințați cu ce mare sculă de război va urma.
În loc să fie lăsat firul narativ să curgă natural, scenariul ridică niște diguri inutile care îneacă filmul cu povestiri de adormit toată lumea.
Și o bună bucată de film este extrem de puerilă, juvenilă, țintită către cei mici pentru că este plin de creaturi vrăjite care sunt acolo doar să umple ecranul, fără vreun rol anume în narațiune, doar să bifeze în condica de prezență.
Personajele, în mare parte, sunt superficiale, deloc conturate cum trebuie, mi se cam rupea de soarta lor (am zis în mare parte), pentru că nu simțeam nicio conexiune cu ele, iar temele abordate sunt cele perpetue marca Disney, or să ne bată cu ele la cap până la adânci bătrâneți sau până când nu vom mai arunca marafeții în contul șoarecelui monopolist.
Vizual vorbind, Maleficent: Mistress of evil este o explozie de culori aprinse, ce atacă o plajă largă de nuanțe plăcute ochiului și nici măcar 3D-ul nenorocit nu a fost în stare să estompeze fantasmagoria acestui tărâm imaginar care te captivează. Filmul arată fantastic din acest punct de vedere.
Maleficent: Mistress of evil nu este deloc un film bun, însă, așa cum am scris la început, voi fi foarte subiectiv și îi voi da o notă mare și motivul este format din 2 cuvinte: Angelina Jolie.
În acest film este ravisantă, mirobolantă, răpitoare, perfecțiunea întruchipată. Interpretează minunat un rol ce pare că i se potrivește ca o mănușă dantelată. Este un personaj temut de oameni, neînțeles de semenii săi, este o ființă unică, are o inimă ce devine tot mai mare, dar încă este măcinată de impulsuri furioase. Și acest joc între lumină și întuneric face din Maleficent un personaj interesant care în mâinile actriței Angelina Jolie capătă o aură de mister, ai vrea s-o iubești, dar știi că te-ar dezintegra într-o secundă fără remușcări.
Am stat cu termometru-n gură și punga de gheață lângă mine că parcă sângele fierbea mai abitir la fiecare schimbare de costumație a Angelinei Jolie. Nici nu mai știam ce se întâmplă în restul cadrelor când ea era în centrul ecranului.
Dacă nu v-ați prins până acum, sunt un mare fan al ei, de asta nici nu dau prea tare cu bolovani fermecați în film.
Uitam să zic ceva și despre acțiune, nu se întâmplă cine știe ce lucruri abracadabrante pe parcurs, filmul este mai mult preocupat cu extinderea acestui univers în ideea unor alte continuări, finalul este cel care scoate Maleficent: Mistress of evil din monotonie cu o scenă de durată în care se petrec multe scandaluri care să ne țină ochii ocupați.
În concluzie, Maleficent: Mistress of evil este doar un film drăgălaș, făcut la comandă, fără merite la capitolul poveste, dar este colorat și deși mulți spun că este inutil, îi contrazic vehement, nimic nu este inutil atunci când apare Angelina Jolie.
Probabil cu oricine altcineva în rolul Maleficent, aș fi dat un 5, dar simpla prezență feerică a Angelinei Jolie crește cu 2 puncte nota până la 7.
Disney, se poate un film Maleficent doar cu ea unic personaj?
(3,5 / 5)
Trailer:
