Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Monos este un film columbian din 2019 foarte lăudat de critici și cum nu refuz o peliculă indiferent pe ce limbă piere și cum oferta actuală este extrem de subțire, am zis de ce nu?
În Monos avem de-a face cu o trupă de adolescenți ce sunt antrenați într-un vârf de munte într-ale guerilei, fiind viitorii soldați într-un război de lungă durată ce se desfășoară pe tot parcursul filmului în cea mai mare parte pe fundal, doar auzim, nu și vedem.
Cine cui cine se bate și de ce? Habar nu am, poate doar columbienii să știe cu exactitate care este buba pe acolo și ce nu le convin oamenilor.
Eu tot ce vă pot spune este că o piticanie de om (înlocuiți voi cu o denumire care să nu ofenseze) își bate capul cu chiampaurii ăștia loviți grav de genetică și de soartă pentru că, deși fizic se află la înălțime, IQ-ul lor înoată cu peștii la mare adâncime.
Sarcina lor este să păzească o vacă pentru a-și demonstra aptitudinile de soldați, că dacă nu ești în stare să ai grijă de-o vacă, atunci nu ești demn să mori cu arma-n labe. Și vaca aici are dublu sens.
Apăi dracu` mă puse să mă iau după toți criticii ăștia de zici că erau trotilați când văzură filmul că Monos, pentru mine, este o panaramă de toată frumusețea.
Dă impresia că unii s-au trezit cu o cameră de filmat în brațe și s-au gândit să tragă un film la dracu-n praznic. Nu se întâmplă nimic coerent în film, gealații ăștia cu aere de bătăuși sunt pielea prepuțului, nu-s în stare de nimic, cei mai amărâți din curtea dealului, mintea lor se transformă într-o simfonie a vântului care zburdă nestingherit prin tărtăcuța lor.
Atenția lor este ocupată mai mult cu cordeala decât cu vaca și filmul nu pare a avea o poveste de sine stătătoare, începe și termină de parcă te-ai trezit în mijlocul unui serial turcesc kilometric în care este nevoie de 10 episoade ca un personaj să ridice o sprânceană a uimire.
Am înțeles ideea din spatele filmului, că vrea să fie un fel de Lord of the flies mai brutal, că încearcă să prezinte absurditatea războiului abordând tematica adolescentului aruncat fără voia sa în mijlocul unui conflict pe care nu îl înțelege, idei lăudabile de altfel, dar uneori ideea nu este suficientă pentru a genera un film bun.
Dacă este să laud ceva, atunci este aspectul realist, se vede clar că filmul a fost realizat în natură, că actorii au fost târâți prin noroaie și, cred că din motive bugetare, s-a apelat și la ceva ce ar ridica părul măciucă ălora de la PETA, deși nu-s sigur.
Peisajele din jungla virgină (măcar ea să fie virgină-n film) sunt superbe, aici Monos mi-a încântat retina, părea un documentar filmat în jungla amazoniană prin care s-au rătăcit câțiva martalogi ce se vedeau deja mari scule-n cadrul Organizației, dar ei nici mucii nu erau în stare să și-i șteargă fără instrucțiuni detaliate.
După cum interpretează ăștia mici, n-aș băga mâna-n foc că-s actori, ci niște fomiști adunați de pe garduri, doar pe un gagiu l-am recunoscut că l-am mai dibuit prin niscai filme americane ca Five feet apart, Pitch perfect 3 și Ben-Hur (evident, ăla nasol) , dar în rest, numai amatori.
Cu siguranță m-am zbârlit prea rău la Monos, că nu vine dintr-o țară în care industria filmului este prea dezvoltată, dar poate că a fost conceput doar pentru publicul autohton, cu subiecte pe care doar el le pricepe, că mie nu mi-a provocat nicio revelație și nici jegul de sub copite nu mi se rupea de soarta bramburiților ălora mici din film, astfel mă dau bătut și recunosc că nu am priceput scopul lui Monos.
Mă duc să bag un osso buco că-mi făcură ăștia pofta cu vaca lor, dar nu înainte de a planta un 3 lui Monos pentru peisaje și cam atât.
(1,5 / 5)
Trailer:
