Mutiny on the Bounty

Mutiny on the Bounty1935

Una din multele adaptări ale celebrei povești, Mutiny on the Bounty a fost lansat în 1935 și este una dintre cele mai cunoscute ecranizări, poate chiar cea mai celebră.

 

🎬 Premisă

La sfârșitul secolului XVIII nava Bounty (ca batonul dulce) primește sarcina regală de a se deplasa taman în îndepărtata Tahiti să ia niște arbori de pâine pentru coloniile britanice din Indiile de Vest.

Cum echipajul nu era suficient, sunt prinși cu arcanul, la întâmplare, bețivii care sprijineau tejghelele cârciumilor acelor timpuri.

La cârmă se află căpitanul Bligh (Charles Laughton – Spartacus), un om aprig, pentru care disciplina conta cel mai mult și care era un mare fan al pedepselor corporale, în special al biciuirii în salturi de câte o duzină.

La polul opus îl regăsim pe Fletcher (Clark Gable – It happened one night), un ofițeraș care este mai apropiat de marinarii care freacă podeaua și înalță pânzele decât de superiorii săi, în acest caz Bligh.

Cum este de așteptat, că de aia avem Mutiny on the Bounty, pe parcursul îndelungii călătorii spiritele se încing, nemulțumirile devin tot mai dese, la fel și dârele sângerii pe spatele mateloților și butoiul cu pulbere explodează.

 

💭 Comentariu

Pentru o bună bucată de timp filmul, alb-negru, m-a făcut să cred că totul se petrece aievea, că s-au aburcat toți actorii pe-o navă și au fost aruncați în mijlocul apelor.

Atât de bine este realizat din punct de vedere tehnic dacă ne raportăm la posibilitățile acelor vremuri.

Ulterior, ochiul mi s-a obișnuit cu imaginile și a început să depisteze urme de falsitate pe ici, pe colo.

Dar Mutiny on the Bounty rămâne și acum un film plăcut de urmărit, care nu te sâcâie cu tehnicitatea perimată specifică multor filme din acea perioadă.

Poate și pentru că atenția îmi era captată de confruntarea ideologică dintre două firi aflate la poli opuși, interpretările celor doi actori fiind demne de toate laudele pentru că simți tensiunea palpabilă dintre împărțitorul de pedepse și apropiatul oamenilor.

Bine, și studioul a fost șmecher aici, dinadins i-a ales pe cei actori, Gable fiind un homofob fervent, iar Laughton un homosexual care nu se ascundea, iar animozitățile personale s-au revărsat și pe ecran, creând o tensiune mai deasă decât ceața oceanică.

Mutiny on the Bounty este o aventură maritimă de toată frumusețea și nu îi lipsește nimic.

Avem dramă bine închegată, uneori prea violentă prin pedepsele crunte gândite de Bligh, pentru care este mai bun un om supus, dar mort de foame și incapabil de muncă, decât unul îndestulat, în plenitudinea forțelor, dar răzvrătit.

Mutiny on the Bounty

 

Nu lipsește acțiunea spectaculoasă, deoarece pe navă se petrec multe evenimente, unele așteptate, că doar oceanul nu este molcom în permanență, dar și unele neprevăzute de către echipaj, anume răscoala.

N-o fi răzvrătirea chiar atât de palpitantă ca valurile uriașe care mătură puntea lui Bounty și mi ți-i udă până la izmene pe marinari, jucându-se turbulent cu micuța copaie aflată la mila apelor, dar oferă, totuși, câteva momente interesante.

Și nu este film cu Gable fără să avem parte și de-o poveste de dragoste, una scurtă, dar suficientă pentru a ne împodobi inimile cu ghirlande de sentimente care, pentru a fi în temă cu subiectul filmului, te inundă în totalitate.

Nu este de mirare că această poveste a fost ecranizată de multiple ori pentru că are acel caracter peren, nefiind neapărat vorba despre ocean și cruzimea lui nemiloasă, ci despre permanenta luptă dintre obediență și răzvrătire, dintre reguli și libertate, dintre autoritate și omul de rând.

Sincer, ca pe un vapor în ape învolburate, eram aruncat de la tribord la babord de mă apuca răul cerebral, nu știam cine are dreptate în această dispută.

Știu că este simplu să spui, nevăzând filmul, că răzvrătiții sunt cei care prevalează în cadrul acestui război, iar Bligh, căpcăunul opresor, este nemernicul suprem, dar filmul este așa construit încât te naufragiază pe Insula Ambiguității.

Vai de mine, și cât de frumoasă este Tahiti, pentru că sunt imagini de la fața locului, studioul a trimis o echipă secundară de producție tocmai acolo pentru a trage niște cadre care te îmbie la pace, simplitate și liniște sufletească.

De apreciat că, pe cât a fost posibil, filmul a folosit „băștinași‟ pentru rolurile personajelor tahitiene. Nu peste tot, dar în cea mai mare parte.

 

🏆 Verdict

Mutiny on the Bounty este un film grandios, un testament al anilor ieșirii din Marea Criză Economică, o realizare spectaculoasă care din punctul meu de vedere a trecut testul timpului.

Personajele conturate sunt complexe, nimeni nu este atât de simplist pe cât pare la prima vedere, în special Bligh, care îți va genera sentimente contrastante și povestea este una destul de fidelă evenimentelor care au stat la baza ei, cel puțin din ce se știa la acea vreme.

Cu un Clark Gable în formă mare, dar fără mustăcioara celebră sau vreun pic de accent britanic, Mutiny on the Bounty excelează la nivel actoricesc, fiind singurul film cu trei actori nominalizați la Oscar pentru rol principal.

Din păcate pentru peliculă, este și ultima care a luat Oscar pentru cel mai bun film și atât, fără alte statuete.

Ca fapt divers, cum este soarta uneori, Movita, una din actrițele din rolurile tahitiene (apropo, ultima supraviețuitoare a acestui film, decedând în 2015), a fost a doua soție a lui Marlon Brando care, surprize, surprize, a jucat în altă ecranizare a acestui film, în 1962.

În afară de câteva momente de împiedicare tehnică și tahitienii care o rupeau pe engleză de zici că erau nativi, nu prea am ce reproșuri să-i aduc lui Mutiny on the Bounty deoarece prezintă o poveste complicată, cu multe puncte de cotitură, așa că nu-mi rămâne decât să-i ofer cadou 9 snopi de banane.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

The great Ziegfeld

The great Ziegfeld

1936 Speriat un pic de The great Ziegfeld, oscarizatul anului 1936, mi-am scuturat pompoanele strălucitoare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.