Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
În On her majesty`s secret service s-a produs prima schimbare de ștachetă în această franciză oficială pentru că James Bond nu mai este jucat de Sean Connery.
🎬 On her majesty`s secret service – Premisă 📖
James Bond (George Lazenby – aflat la debut, nu doar ca James Bond, ci în actorie) se dă la fund și o arde pe plaje nisipoase salvând demoazele aflate în pericol.
Ce altceva să facă și el din moment ce dușmanul Blofeld (Telly Savalas – The dirty dozen) s-a volatilizat ca berea-n Centrul Vechi la vreun mare meci de fotbal și nu este nici urmă de el?
Însă nimerește, mai mult din întâmplare, peste o nouă pistă de care se agață cu disperare, spre nemulțumirea lui M (Bernard Lee – Dr. No) care-l scoate din acest caz.
Dar Bond este căpos, își cunoaște valoarea, așa că nu bagă în seamă ordinele și pornește pe urmele inamicului tocmai în Elveția, prin vârful Alpilor, la frig și zăpadă, că ajunge cu atâta vreme tropicală.
💭 On her majesty`s secret service – Comentariu 🍿
Filmul este tare ciudat prin felul în care înțelege să ducă mai departe moștenirea lui James Bond.
Pe de o parte, se dorește o renaștere a personajului pentru că povestea de aici nu ține cont de ce s-a întâmplat anterior între Bond și Blofeld, cei doi nici măcar nu se cunosc, chiar dacă s-au întâlnit în You only live twice.
Pe de altă parte, se fac referințe la ce a fost, aducându-se în discuție evenimente care s-au petrecut în celelalte filme, dar care nu mai au consecințe aici.
Așadar, Bond este fiert pe Blofeld pentru ce i-a făcut deja, dar când dau ochi în ochi zici că sunt la prima întâlnire de dragoste.
De aici trag concluzia că scenariul nu s-a sinchisit prea mult de continuitate, a mers pe burtă, la ce-o fi, lasă că merge și așa, iar asta a dus la o senzație bizară.
Aveam impresia că mă uit la două personaje lovite de Alzheimer, care și-au încrucișat orgoliile, dar au uitat și acum se comportă ca și când s-ar vedea pentru prima oară.
Oricum, scenariul este praf pe logică deoarece colcăie de erori grosolane care nu au ce căuta într-un film studențesc, darămite într-o producție de asemenea calibru.
Bond este magician, salvează de la înec femei pe care le și zvântă în timp ce le poartă în brațe, se face confuzie între alergie și fobie (un fir narativ major în film), ba chiar și legile fizicii sunt altele pentru că nici cuvintele nu se oglindesc în apă așa cum ar trebui.
Nici măcar subtil nu este, anumite replici cu dublu înțeles sunt prea evidente când vine vorba de semnificația sexuală pe care și un țânc abia înțărcat ar pricepe-o, deși nu ar trebui.
Ce m-a amuzat mai mult decât trebuia, pentru că m-a prins cu nădragii-n vine, a fost o poantă cu o trimitere evidentă către felul în care Sean Connery l-a jucat pe James Bond.
Nu mă așteptam la așa ceva și am râs zgomotos pentru că a fost o glumă reușită, dar nu una care să-l ia în derâdere pe Connery, din contră, l-a complimentat.
Mi-a plăcut că seria a schimbat, din nou, peisajul și acum trebuie să luăm haine groase pe noi pentru că majoritatea timpului o petrecem printre piscuri friguroase și troiene înzăpezite.
Multe dintre cadrele panoramice sunt magnifice, prezentând un alb pur presărat cu mărinimie prin munți, în contrast cu negrul planului malefic pus la cale de un Blofeld care ar alimenta multe teorii actuale ale conspirației în domeniul virusologiei.
Filmul este mult prea lung pentru binele lui, povestea pe care o spune nu merita aproape două ore jumătate din care vreo două le petrecem într-o facilitate experimentală menită a stârpi alergiile.
Bond se preumblă pe acolo printre multe femei frumoase, câte n-a mirosit Sean Connery în toate celelalte pelicule la un loc, dar nu se petrec lucruri cutremurătoare, mai degrabă ne clătim ochii.
Aici m-a deranjat o anume scenă pe care am interpretat-o ca fiind rasistă pentru că la o cină caucazienele mâncau feluri de-ale noastre, chinezoaica înfuleca orez și ghiciți cine mânca o banană?
Vă dau un indiciu, nu-i Albă ca Zăpadă, deși în zilele noastre asta nu mai înseamnă neapărat ceva.
Slavă cerului că a venit actul 3 care concentrează toată acțiunea spectaculoasă, că în caz contrar filmul ar fi fost unul de toată jena.
Finalul este incitant pentru că Bond se pune cu adevărat pe treabă, aia de spionat, că de vrăjit femei mă cam săturasem după 2 ore de replici de agățat, și ne arată de ce este cel mai celebru agent al MI6.
Urmăririle în mare viteză care se desfășoară pe pante abrupte, cu schiurile în picioare sau cu personajele încălecând bobul, au menirea de a pune sângele în mișcare și prin alte locuri decât cele care produc înțepeneală.
Într-adevăr, prim-planurile cu actorii principali arată ridicol, că este clar că ei stau pe loc și fundalul se mișcă, dar treacă-meargă, vorbim de anii `60 ai secolului trecut, nu aveam mari pretenții vizuale.
Am fost dezamăgit și de lipsa gadgeturilor, cum Bond este pe cont propriu, trebuie să se descurce fără invențiile minunate ale lui Q (Desmond Llewelyn – Goldfinger), asta punându-l la grea încercare.
🏆 On her majesty`s secret service – Verdict 👍 sau 👎
Nu-i printre cele mai reușite producții cu James Bond din acea perioadă pentru că se trage mult de timp pentru a lungi o poveste subțire și nici George Lazenby nu-i potrivit în rol.
Are farmecul unui bolovan trântit în rotulă, se simte că este începător și nu are un stil al lui, prea încearcă să emuleze interpretarea lui Sean Connery, de aceea nici nu a făcut mulți purici în acest rol, unicul ca James Bond.
Filmul are și multe erori tehnice, inadmisibil de multe, nu prea pot să-i iert câteva dintre ele pentru că ele sunt rezultatul neatenției în camera de montaj.
În schimb, rupe pe coloană sonoră, melodia We have all the time in the world cântată de Neil Armstrong fiind excelentă.
Ho, bre, am făcut o glumă, este vorba despre Louie Armstrong, că pe atunci Neil era ocupat să filmeze aterizarea pe Lună, să dau și eu o mână de ajutor acestei cretine teorii a conspirației.
Când trag linie, reiese că On her majesty`s secret service este un film decent ce avea potențial să fie excelent dacă nu se întindea ca musafirul venit neanunțat și care nu se mai dă plecat.
Ultima jumătate de oră este cea care mă determină să-i cumpăr 6 perechi de schiuri, mai ales că secvența care închide filmul este cu adevărat șocantă din două motive, dar nu vi le spun, că nu vreau să vă dezvălui ditamai surprizele.
(3 / 5)
