Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
El favor este un film văzut la cinematograf din motive de scurgere a timpului, că n-aveam ce face până la alt eveniment.
🎬 El favor – Premisă 📖
Trec prin poveste mai rapid pentru că am de mers la o pomană. La fel ca personajele principale din această producție, trei copii răsfățați ai unui bogătan, copii pentru el, dar oameni adulți la trup.
Dădaca lor a pontat de ieșire din tură după zeci de ani de serviciu, așa că puradeii pe care i-a făcut ditamai proștii vin să-i ofere ultimele respecte.
Însă un testament buclucaș scoate la iveală secrete de familie care duc la tensionarea relațiilor dintre cei trei care și așa nu prea se au la inimă.
💭 El favor – Comentariu 🍿
Filmul reușește într-un timp foarte scurt să portretizeze trei ființe umane reprobabile de-ți venea să le bați cu furtunul de la mașina de spălat.
Nu susțin violența domestică, dar uneori parcă-ți vine să dai cu Albaluxul în astfel de specimene.
Mai ales aia mică, pff, o egoistă, arogantă, superficială, cu nasul pe sus, o divă imaginată ce se consideră superioară tuturor, dar care se arde cu un babalâc în speranța că o va ajuta să treacă un examen important.
Fratele mare este un fătălău ținut sub papuc de nevastă-sa, atât de moale încât la firma tatălui primește cele mai stupide cazuri, că doar pe alea le poate rezolva.
Iar sora cea mare este o frigidă înțepată, singură și cu gazonul neirigat de i-au ieșit buruieni pe la crăpături.
Am râs, de ce să mint, pentru că glumele sunt destul de reușite, mai ales că avem prin peisaj și un copil numai potrivit pentru Virgil Ianțu pentru că spune lucruri trăsnite care nu ar trebui să iasă din gura unui om matur, darămite a unui țânc.
Plus că există prin scenariu și un Bruno, dar cum bine știm, nu vorbim despre Bruno, o replică din Encanto care aici se potrivește de minune.
Certurile din sânul Sfintei Treimi, vorba vine sfântă, escaladează și de la simple ocări aruncate cu multă măiestrie pentru a răni unde doare mai tare se ajunge la confruntări fizice în care mobila are de suferit.
Nu-s glumele inventive, dar sunt bine plasate în contextul poveștii și au efectul scontat.
Din păcate, pe măsură ce ne apropiem de final, scenariul se moleșește și o virează în zona aceea previzibilă care duce spre o evoluție pozitivă a personajelor care își acceptă erorile și se transformă radical.
Aici nu mi-a mai plăcut pentru că este greu de înghițit că o botanistă aeriană ce se crede zeiță printre muritori își schimbă atât de repede atitudinea.
Odată pițipoancă, pe vecie pițipoancă.
🏆 El favor – Verdict 👍 sau 👎
M-a relaxat filmul, chit că nu este cel mai potent de pe canapea, însă a avut câteva poante decente care m-au destins.
Este haotic pe alocuri, dar și meditativ când trebuie, că nu degeaba subiectul se învârte în jurul unei înmormântări, filmul aducându-ne aminte, deși este greu de uitat, cât de efemeră este viața.
A încercat să fie și îndrăzneț, chiar nu mă așteptam la anumite acțiuni sau surprize genetice, dar luat ca tot nu bubuie de ingeniozitate.
Eu o să-i sculptez 7 statui funerare.
(3,5 / 5)
