Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Pregătiți-vă pentru ceva special odată cu Pom Poko (Heisei tanuki gassen ponpoko), o animație de două ore de la Ghibli.
🎬 Pom Poko – Premisă 🕮
Într-o pădure oarecare, o rasă de ratoni, tanuki, își duce viața în liniște.
Animalele caută mâncare, se înmulțesc, caută mâncare, se înmulțesc, ați prins ideea.
Însă traiul lor este deranjat de continua expansiune a tărâmului uman care a ajuns să le distrugă pădurea pentru construirea unui cartier rezidențial uriaș.
Săracii ratoni ce să facă atunci când se văd ușuiți de pe moșia lor milenară?
Că-s niște biete animale, nu?
Ei bine, nu, că doar discutăm despre un film marca Ghibli, iar povestea pe care se bazează animația se inspiră din izvorul infinit al basmelor japoneze.
Așadar, ratonii sunt unii magici, vorbesc în engleză și, ce este mai important, posedă abilitatea supranaturală de a se metamorfoza în ce vor ei.
Asta dacă au talent și antrenament. Așa că vor încerca să-i fugărească pe oameni din pădure.
💭 Pom Poko – Comentariu 🍿
Nu am auzit multe cuvinte de laudă despre această animație. De fapt, nu prea am auzit nimic, altele fiind producțiile Ghibli care au primit acolade și coronițe.
Însă și Pom Poko merită unele, și chiar cu vârf și îndesat, peste că este una dintre animațiile care dau dovadă de originalitate fermecătoare.
Este o poveste de-o complexitate ieșită din comun a cărei transpunere sub formă animată a necesitat eforturi uriașe.
Ratonii se transformă de multiple ori și, dacă nu mă înșel, am depistat patru stadii de metamorfozare.
În primul rând, ei apar în forma clasică, una foarte apropiată de realitate.
Apoi îi regăsim sub aspectul unor jucării de pluș a căror reprezentare anatomică va înroși câțiva obraji mai pudici.
Ulterior devin, nici nu știu dacă mă exprim corect, ceva ce seamănă cu animale din baloane, ca la bâlciuri sau la circ.
Și ultimul stadiu este cel mai bogat în inventivitate deoarece se transformă în ce vor ei, fie că vorbim de obiecte inanimate, fie de vietăți de orice fel.
Pe mine m-a luat prin surprindere acest element pentru că nu mă așteptam să asist la atâtea schimbări de formă, iar asta reprezintă unul din punctele forte ale animației.
Aici jonglează foarte bine cu drama și groaza, cu romantismul și comedia, cu acțiunea și misterul, ce să mai, m-a plimbat în cea mai mare viteză printr-un carusel de emoții.
Nici nu vă imaginați prin câte peripeții trec ratonii în încercarea lor de a-și salva pădurea și, implicit, casele.
Atacul lor grandios este hipnotizant și halucinant prin originalitatea de care dă dovadă scenariul când vine vorba să se folosească de puterea magică a acestor animale.
Și cum încă mi-s proaspete în minte animațiile precedente ale studioului Ghibli, am recunoscut cu ușurință apariția fugitivă a unor personaje din Kiki`s delivery service, My neighbor Totoro, Porco Rosso, să amintesc doar câteva dintre ele.
În ciuda ratingului extrem de permisiv, sunt momente în care animația capătă conotații horror pentru că anumite acțiuni sunt crude și duc chiar la decese violente.
Și, atenție, asta se întâmplă în ambele tabere, groaza nu curge doar dintr-o singură direcție.
Plus că este și un pic vulgar sau obscen. Nu vă spun de ce, că și așa nu m-ați crede și m-ați pedepsi aruncându-mi în cap găleți de nuci nesparte.
Deși are multe secvențe cu o pronunțată tentă jucăușă, animația este una metaforică și transmite un profund sentiment de tristețe.
Nu este greu de înțeles de ce pentru că are un mesaj ecologist prin care trage un semnal de alarmă cu privire la foamea umană de a acapara tot mai mult din natura sălbatică.
Iar premoniția sumbră, care deja a început să devină realitate, este aceea că dacă omul își bate joc de natură, la un moment dat natura va riposta, și o va face extrem de dur.
Adică fix ce se întâmplă în zilele noastre când calamitățile naturale devin tot mai dese și se manifestă acolo unde nu ar trebui.
De asemenea, și poate aici interpretez eu prea mult, parcă am sesizat niște săgeți acide aruncate-n fundul umanității care a devenit prea lașă, comodă, retardată și, implicit, ușor de manevrat.
Oricât de grav ar fi un dezastru de orice fel, specia umană uită repede de el deoarece are o atenție scurtă.
Nu se poate concentra prea mult la ceva și mintea este acaparată rapid de zorzoane superficiale, atrasă de ele ca măgarul de morcovul pe băț.
🏆 Pom Poko – Verdict 👍 sau 👎
Este o animație excelentă dedicată mai degrabă oamenilor maturi deoarece abordează niște teme arzătoare și relevante mai mult ca oricând.
Desigur, conspiraționiștii vor spune că planeta nu are nici pe naiba, că suportă și mai multă distrugere din partea oamenilor, dar oare așa să fie?
De asta ninge în deșert și sunt înregistrate recorduri de temperaturi cu plus la Polul Nord?
Și oferă și o explicație de ce animalele se apropie tot mai mult și mai des de așezările umane. Iar răspunsul este simplu: ele nu fac nimic, ci oameni sunt cei care le invadează teritoriul.
Tehnic se prezintă deosebit de bine, mai ales că s-a muncit pe brânci, ca niște salahori pe salariul minim, și asta ca urmare a nenumăratelor scene în ratonii se metamorfozează în orice.
Și nu glumesc când zic ORICE.
Observați, vă rog, că m-am abținut și n-am făcut glume despre Rocket Racoon din Guardians of the galaxy care ar fi putut fi un lider de excepție în această animație.
Pom Poko merită mai multă recunoaștere pentru că în două ore a reușit să creeze un amalgam reușit de genuri, făcându-mă să râd, să mă minunez, să mă întristez și să mă gândesc serios la ceea ce a vrut să transmită.
Nu prea am înțeles exact finalul, tocmai de asta am să mă rezum la a-i crăpa 9 nuci, să aibă ratonii ce să mănânce iarna.
(4,5 / 5)
