Guardians of the galaxy

Guardians of the galaxy bătătorește și mai mult drumul cosmic pornit de către Thor și ne duce într-un univers infinit în care omul este cel care primește titulatura de intrus rătăcit prin spațiu.

Povestea începe în 1988 cu un moment de profundă jelanie, în care un Peter Quill tinerel este aburcat cu forța într-o navă spațială apărută subit în atmosferă.

Anii trec, genericul se evaporă și el, și ajungem în prezentul în care Peter, aka Star-Lord, jucat de Chris Pratt (Jurassic World), este pe urmele unui glob ce conține ceva nemaipomenit de valoros, că altfel nu se explică de ce toată lumea vrea să-i testeze reflexele vitale lui Peter.

Nu doar Star-Lord vânează mingiuța metalică buclucașă, ci și Gamora (Zoe Saldana care aici este verde, nu mai e albastră ca în Avatar), în numele lui Ronan (Lee Pace – The hobbit: The battle of the five armies) care, la rândul lui, este sub comanda lui Thanos (Josh Brolin – Only the brave), dar și câteva personaje pe care nu le-ai fi așteptat într-un film MCU, un raton vorbitor, Rocket (Bradley Cooper – The mule) și o pălugă de pom umanoid ce știe doar 3 cuvinte, Groot (Vin Diesel – Bloodshot, actor bine ales, acum știe 4 cuvinte, astea 3 și familie).

Ah, și pe Peter vrea să-l belească și cel care l-a răpit, dar l-a și crescut, Yondu (Michael Rooker – Love and monsters).

Nu am voie să uit de Drax (Dave Bautista – Stuber), care nu caută sfera feerică, dar are ceva de împărțit cu Ronan.

Ce să mai, Guardians of the galaxy deschide porțile cosmosului, introducând o miriadă de personaje care de care mai stranii, mai colorate și ne duce pe multiple planete care vor avea un rol semnificativ în episoadele viitoare din MCU.

Este primul film din serie care n-are nicio legătură cu precedentele, fiind plasat în spațiu, la depărtare imensă de Terra, nu se știe de Avengers sau de supereroi, aici oamenii (să le zic așa) sunt pe treaba lor.

Cum Guardians of the galaxy este în primul rând o comedie get-beget, de bază sunt interacțiunile umoristice dintre personajele pestrițe care formează gașca gardienilor galaxiei și, pentru prima oară în MCU, nu m-am supărat că filmul colcăie de caterincă pentru că așa a fost construit scenariul semnat de James Gunn.

Cei 5 din trupă, Peter, Gamora, Rocket, Groot și Drax, nu-s cei mai imaculați oameni (mă rog, ființe, că om e doar unul), au nivele ridicate de irascibilitate și inspirație infinită când vine vorba de miștocăreală reciprocă. Unele dume sunt reușite, având ceva inteligență în ele, altele sunt mai ușurele, nu trebuie să fii doctor docent să te prinzi de semnificația poantelor.

Povestea, la bază, nu-i cine știe ce, că dacă stau s-o analizez bine, aduce mult cu A new hope, ba chiar fiecare personaj de aici având un corespondent în primul film Star Wars. Însă chiar dacă la nucleu nu are nimic original, povestea este adusă la viață de alte elemente adiacente, cum ar fi protagoniștii ce au mult lipici sentimental, chiar dacă ar putea să-ți ia beregata în somn, tot îi îndrăgești, dar și atmosfera unică pe care filmul o creează cu acest univers foarte colorat în care ești bombardat în permanență cu un vizual fascinant plin de nave sofisticate și creaturi care de care mai diferite, chiar dacă multe din ele au formă umanoidă.

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt să descriu filmul, acesta ar fi zurliu.

La rândul ei, acțiunea este una diversă pentru că fiecare personaj are la posesor setul propriu de aptitudini într-ale luptelor, care cu pușcoaca imensă, care cu șișul ascuțit, care cu forța brută a pumnilor, care cu vorba dulce, care cu creanga îmbârligătoare.

Avem parte de-o explozie de culori, dar și de explozii adevărate, care contribuie la o agitație permanentă pe ecran de te ia amețeala la un moment dat. Nu mai este cazul să scriu că tehnic filmul este fără cusur, și acesta a fost nominalizat la Oscar pentru efecte speciale, dar și pentru machiaj pentru că se folosește la greu așa ceva în film, mai nimeni nu-i alb de la mă-sa, deci este de-o diversitate incredibilă, care va satisface și cel mai fanatic woke-ist.

Toate ca toate, dar de departe elementul ce elevează filmul în stratosferă este coloana sonoră compusă din melodii ale anilor 70-80 care te vor umple instant de nostalgie, și cel care le-a ales merită aplauze la scenă deschisă pentru că a dat dovadă de multă inspirație.

De la Hooked on a feeling la I want you back, soundtrackul din film te duce prin copilărie (pentru cei mai în vârstă, desigur, că tineretul nu va simți nimic pentru că aici nu orăcăie Draku sau Nicki Miraje sau cum le-o zice ăstora în vogă).

Ca puncte belicoase ar fi două pe care eu le-am găsit filmului. Nici nu mă leg de finalul ridicol, pentru că nu se abate de la tema generală a scenariului, ci altele sunt eczemele pe care mi le-a dat filmul.

În primul rând, este vorba de problema des întâlnită la MCU, lipsa unui antagonist care să-ți zbârlească părul din toate locațiile în care se află. Ronan este un ageamiu într-ale răutăților, n-are nicio motivație coerentă, în afară aceleia că vrea să facă praf o planetă, așa, că s-a trezit cu fața la peretele greșit și nici nu-i stă bine machiajul pe mufarină.

În al doilea rând, n-am înțeles de unde personaje care n-auziseră în viața lor de Terra aveau un limbaj specific pământenilor, nu prin folosirea limbii engleze, ci prin utilizarea unor noțiuni pe care doar un pământean le-ar ști, fiind specifice unor anumite momente recente din istoria noastră. Mi s-a părut tare ciudat să aud un raton vorbind despre fascism. De unde până unde?

Dar în rest Guardians of the galaxy mi-a plăcut mult, un film care nu se ia prea în serios, deși are momentele lui triste și emoționante, care deschide calea unui antagonist de poveste peste câteva alte filme și care introduce o droaie de personaje de care ne atașăm imediat.

Actorii sunt aleși pe sprânceană, din nou, și aici avem o dovadă de inspirație colosală, cu Chris Pratt (alt Chris), rotofeiul din Parks and recreation, pe care nu mi l-aș fi imaginat într-un rol cu pătrățele la purtător, Zoe Saldana care a făcut ce-a făcut și a aterizat, colorată, în filmele cu cele mai mari încasări din istorie, sau Dave Bautista, care nu le rupe deloc cu actoria, dar știe să stea nemișcat și să aibă prezență fizică intimidantă în pielea unui personaj care ia totul literal.

Guardians of the galaxy este o surpriză foarte plăcută, cine naiba se aștepta ca un film cu asemenea personaje la premisa căruia ai fi râs (rozătoare vorbitoare și copaci pișicheri) să fie atât de reușit, dar uite că lui Disney i-a ieșit pariul, tocmai de asta îi mixez filmului 9 piese șmechere.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The tomorrow war

Sunt un băiat echidistant, acum m-am dus la Amazon Prime să văd The tomorrow war …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *