Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Project Power a poposit pe Netflix și pe sărăcia pandemică de acum nu puteam să stau nepăsător, deși nu aveam cine știe ce interes pentru film, venind din partea lui Netflix, pentru că eram conștient de strategia lor care favorizează cantitatea în detrimentul calității.
Premisa din film se aseamănă cu cea din Limitless, adică pe străzi apare o nouă pilulă care-ți bagă-n sculare…. simțurile. Dacă Limitless se rezuma doar la creier, în Project Power pastila minune îți dă, pentru o perioadă foarte limitată, super puteri.
Nu se mai poate măi fraților mai nimic în zilele noastre fără superputeri, unde arunci un ochi nimerești filme care musai trebuie să aibă în componența sa și acest aspect.
Bine, cârcotesc eu, dar conceptul filmului este chiar interesant, acea pastilă având efecte nebănuite pentru fiecare utilizator în parte, puterea fiind diferită de la om la om. Uneori însă se trage și paiul scurt și puterea primită este de unică folosință pentru că omul explodează și pictează cu sânge decorul și atât.
Așa că marea întrebare este: Riști să descoperi ce putere primești, chiar cu „șansa‟ de a fi împrăștiat în cele patru zări? Sau stai cuminte într-un colț sigur, lăsându-i pe alții să-și facă de cap?
În Project Power lucrurile nu sunt prea complicate, Jamie Foxx (Robin Hood, Baby driver) este Art, un fost soldat care are niște socoteli de încheiat cu cei care distribuie acest drog periculos, dar și satisfăcător. În periplul lui dă peste Robin (Dominique Fishback), o tânără aspirantă la o carieră-n rap dar care este obligată să se dedea la ilegalități pentru niscai bani, și Frank (Joseph Gordon-Levitt – Knives out, 7500), copoi care este și el pe urmele power-iștilor.
Așa cum s-a întâmplat în ultima perioadă, producțiile de la Netflix sunt cam meh și Project Power nu face excepție.
Conceptul ce părea fain pe hârtie nu este transpus cum trebuie pe ecran din cauza unui scenariu care banalizează ideea și o transformă într-un film polițist în care unii urmăresc pe alții și la mijloc sunt implicate niște droguri. Chiar dacă este vorba de niște droguri mai speciale, asta nu este suficient pentru a imprima o tușă de originalitate unui scenariu cam flasc pe partea de inovație.
Execuția tehnică a filmului este una chiar competentă, cei doi regizori, care au făcut niște Paranormal activity (alea mai slabe) și Nerve, aici se descurcă onorabil, ritmul este rapid, se întâmplă mereu ceva, nu stagnează acțiunea, timpul nu are vreme să moară, fiecare decizie luată de personaje mișcă povestea cu un pas mai departe.
Din păcate, acest ritm alert duce și la o slabă creionare a personajelor, se încearcă prin câteva scurte scene să fie construită personalitatea celor care sunt în roluri principale, dar este insuficient, cu greu te poți conecta la problemele lor pentru că nu îi cunoști pe oameni destul de mult pentru a-i și înțelege.
Nu ajută nici faptul că-s clișee cu picioare, fiindu-le atribuite cele mai clasice caracteristici posibile preluate din orice alt film de acest gen.
Dar Project Power nu este un film rău pentru că nici nu dă rateuri colosale în punctele esențiale, se menține pe linia decenței și aș fi vrut, dacă tot a adus în discuție superputerile, să fie utilizată mai mult potența acelei pilule.
Acțiunea este una așa și așa, cea clasică, fără multe adiții spectaculoase, cu bătăile obișnuite și urmăririle de rigoare, fără nimic special, punctate pe ici, pe colo, de câte-o confruntare cu un supercapacitat din ăsta care a supt o pilulă.
Nu prea am înțeles de ce are rating R dacă filmul se ferește cu obstinență să evite anumite cuvinte porcoase sau scene violente, de parcă ar fi PG13 și nu R. Ai pus mâna pe R, atunci fă-ți de cap, nu te ascunde după fusta mă-tii, dă-i cu înjurături obscene și cafteli sângeroase.
Asul din mâneca lui Project Power care m-a impresionat, recunosc asta, și m-a făcut să-l salt un pic, este o singură scenă, o să știți la care mă refer, pentru că pe parcursul filmului anticipația tot crește și tot crește, dar și când vine recompensa, mintea mi-a răsturnat cu susu-n jos pe MOM.
Cu Jamie Foxx și Joseph Gordon-Levitt prin preajmă, actoria este decentă, n-am prea înțeles scopul personajului adolescentin în afară de a livra câteva replici cu privire la greutățile de a fi o femeie de culoare în ziua de azi, iar personajele negative sunt cele standard, răii care-s răi doar de dragul banilor.
Project Power este un film decent, nu-i nici prea prea, dar nici foarte foarte, ce pot să îi dau maximum este o folie cu 6 pastile, fiind un alt exemplu de idee bună, dar irosită cu un scenariu banal. Mult mai bun a fost Limitless.
(3 / 5)
Trailer:
