Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Project Wolf Hunting, sau Neugdaesanyang, este un film sud-coreean pe care îl așteptam cu nerăbdare.
Asta deși am avut tăria să nu urmăresc vreun trailer. Deci nu prea știam cu ce este.
Și cred că bine am făcut.
🎬 Project Wolf Hunting – Premisă
Sud-coreenii au făcut o captură importantă de infractori în Filipine.
Cum naiba s-a nimerit că fix acolo s-au dosit unii dintre cei mai căutați criminali? Și nici măcar nu aveau legătură unii cu alții.
S-or fi gândit că acolo totul va fi bine.
O primă tentativă de a-i extrăda în Coreea de Sud eșuează pe cale aeriană, așa că trupa de poliție formată din mulți, dar mulți de tot, ofițeri cu experiență în domeniu hotărăște că este mai bune să-i care pe apă.
Așa că sunt toți îmbarcați, cu mic, cu mare, pe ditamai vaporul care nu-i deloc unul de croazieră și hai să facem o plimbare lejeră până la destinație.
De unde atâtea liniște și pace?
Pentru că, nah, așa cum se întâmplă în filmele de acest gen, securitatea este praf și pulbere, nu verifică pe nimeni și la bord se infiltrează câțiva indivizi care îi eliberează pe criminali.
💭 Project Wolf Hunting – Comentariu
Din start în aer plutește o miasmă cu caracter de deja vu pentru că filmul aduce oarecum cu Con Air, dar pe un vapor jerpelit.
În aparență, povestea este una simplă, avem de-a face cu un joc clasic al copilăriei celor ce n-au crescut cu tablete, anume hoții și vardiștii.
La bordul navei izbucnește un război în toată regula între două tabere combatante.
Care, de fapt, sunt trei. Însă vă mint. Cu adevărat sunt patru.
Pentru că la un moment dat, complet luat prin surprindere, mi-a răsunat în urechi celebra replică „It`s alive! It`s alive!‟.
Nimic interesant până acum, nu? Parcă premisa sună destul de plictisitor și banal.
Așa îmi zisesem și eu timp de vreo 25-30 de minute.
După care Project Wolf Hunting se transformă într-o producție de Crăciun.
Ce găsiți în asemenea filme? Mult roșu.
Ei bine, și ăsta are mult roșu, dar sub formă de sânge.
Îi dă de furcă lui Dead alive deoarece candidează cu șanse bune la titulatura de cel mai sângeros film pe care l-am văzut.
Doar că sud-coreeanul nu știe de glumă, este și incredibil de violent.
Evident că exagerează din toate punctele de vedere când vine vorba de tortura aplicată trupurilor umane care se frâng prea ușor, ca niște rămurele șubrede pe care s-au urcat hipopotami după ce s-au îndopat cu shaorma moca a lui Tzancă Uraganu`.
Crapă instantaneu orice parte componentă sau extremitate a omului, de la beregate smulse cu ușurință la mâini și picioare extirpate ca și când scoți o scobitoare din măslină.
Să nu mai zic că este schimbată și structura anatomică, se pare că aici un corp adult nu mai este format 60% din apă, ci 80% din hemoglobină.
Asta pentru că sare sângele în jeturi erecte prin toate orificiile, unele naturale, altele create de mâna omului, de simțeam că mă stropește și pe mine.
Și arată al naibii de real, aparent au fost folosite 2,5 tone de sânge, ceea ce m-a bucurat enorm de mult, că-s sătul de boiaua aia CGI folosită de producțiile chipurile moderne, dar în realitate leneșe.
Fără să mai întind mult coarda, vă dau o mână de ajutor și vă pictez o imagine grafică destul de concludentă.
Project Wolf Hunting zici că a fost filmat la o competiție de Ignat în care singura probă era aceea de tăiere viteză porci pe secundă, o așa baie de sânge există în această peliculă.
Unii vor considera violența drept una gratuită, alții vor fi extaziați de ea, cert este că nu ducem lipsă de așa ceva.
Dar în spatele acestor valuri interminabile de tsunamiuri roșiatice și masacre ce nici la abator nu își au locul, filmul aduce cu sine și multă imprevizibilitate.
De regulă, la aceste pelicule știi cine, când și cum, dar aici se moare într-o veselie, scenariul nu ține cont de cine-i bun și cine-i rău, personajele sunt mătrășite când nu te aștepți.
Ritmul este unul infernal, odată pornit măcelul, nu se oprește.
Și avem și multă acțiune, arte marțiale, lupte corp la corp, sunt consumate și o grămadă de gloanțe, totul bine executat în scopul producerii cât mai multor răni fatale.
N-am prea recunoscut pe nimeni pentru că mulți actori fac parte din noua generație, toți frumușei și efeminați de nu știam dacă să-i înjur sau să fiu gelos pe ei.
Și nici n-are rost să vă umplu capul cu numele lor pentru că nu vreau să suferiți ulterior.
🏆 Project Wolf Hunting – Verdict
Special nu am menționat cel mai important aspect al filmului, cel care are legătură cu „Project‟ pentru că vreau să fiți surprinși așa cum fost și eu.
Și acea parte vine la pachet cu multe acronime impertinente care te vor arunca direct pe lista răilor lui Moș Crăciun.
Are destule surprize, pe unele le-am mirosit că-s puturoase de-ți cade părul din nas, pe altele nu le-am văzut de zici că aveam ochii cusuți.
Filmul nu este, însă, fără cusur. Departe de mine acest gând.
Nu am nimic de comentat cu privire la bucata viscerală de-o brutalitate exacerbată care depășește limitele bunului simț.
Nici elementul fantasmagoric care intră pe tărâmul supranaturalului nu m-a deranjat.
Pe mine m-a sâcâit lejeritatea prea convenabilă cu care anumite situații limită sunt rezolvate, o chestie care a tăiat din realism. Dacă putem vorbi de verosimil într-un asemenea film.
Deși pare ceva nesemnificativ la prima vedere, mi-a provocat deranj în ceea ce privește experiența vizionării filmului, unul care mi-a plăcut, deși sunt 100% convins că mulți îl vor găsi o mizerie. Și aș înțelege la perfecție de ce.
Nici personajele nu-s cine știe ce bine dezvoltate, dar nici că mi-a păsat, că sunt prea multe și nu era timp de așa ceva. Că până aflam ce hram poartă X, era deja oale și surcele.
Ca atare, înainte să ajung în port, am să calmez Project: Wolf Hunting cu 8 sedative.
Acum n-am altceva de făcut decât să hibernez forțat până la sequel, pentru că este lăsat loc mare pentru o continuare ce se anunță mirobolant de feroce, chiar mai barbară decât acest film.
(4 / 5)
