Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După succesul avut cu Rocky, se pare că Sylvester Stallone s-a atașat de litera R pentru că acum joacă în Rambo: First blood, un film de-o seamă cu mine.
🎬 Rambo: First blood – Premisă
Intitulat original doar First blood, filmul îl urmărește pe protagonistul John Rambo, un veteran al războiului din Vietnam care cutreieră țara în lung și în lat.
Cel mai recent popas îl aduce în bătătura unui fost camarad de arme, ambii supraviețuitori ai infernului din câmpurile de orez și jungla încinsă din Vietnam.
Însă ajuns în orașul Hope, ce nume ironic, John Rambo este luat în colimator, fără să fi făcut ceva nelalocul lui, de șeriful burtos Teasle (Brian Dennehy – Tag), o flegmă umană cu insignă căruia nu îi place deloc de moaca netunsă a lui John Rambo.
Ce e drept, și Rambo are o înfățișare de „bagabond făr` de casă cu shcuala vetzi`‟, dar ăsta nu este un motiv să îl iei la pietre și să-i faci viața amară.
Dar șerifu` nu și nu, îl vrea oriunde pe Rambo, mai puțin în idilicul, bucolicul și plictisitorul său mic orășel, anticipând că Rambo va deranja starea de lehamite generală care zace pe străzile Speranței.
💭 Rambo: First blood – Comentariu
Știu că franciza Rambo este cunoscută în special pentru acțiunea ei fulminantă, dar First blood nu este deloc așa, cel puțin nu pentru o bucată zdravănă de poveste.
Prima jumătate de film se concentrează mai mult pe drama soldatului întors din război într-o lume aparent pașnică, dar care este mârșavă fățiș cu oameni ca el.
Aclamați la festivități, lăudați ca salvatori ai patriei, soldații sunt imediat azvârliți în uitare, nebăgați în seamă pentru că nimeni nu vrea să aibă de-a face cu cineva care visează doar arme și masacre și care nu prea știe să facă altceva.
Iar aici John Rambo este un om defect mintal, nu că nu l-ar duce capul, ci a fost stricat de războiul care l-a lăsat cu sechele traumatizante profunde ce nu-i dau pace neam. Coșmarurile îl însoțesc pretutindeni, chiar și când nu doarme, și asta îi mai lipsea lui Rambo, să fie luat în bășcălie de o droaie de curcani miștocari și cu capsa pusă.
Ulterior, Rambo: First blood se transformă într-un mic război urban și forestier purtat atât pe străzile pustii din Hope, cât și în pădurea dimprejur care îi oferă un adăpost gratis lui Rambo.
Acțiunea din First blood nu se duce în extremele caricaturale din sequelurile viitoare, ci se menține la un nivel realist destul de impresionant, se întâmplă destule nenorociri care se lasă cu accidentări grave, dar simți că totul este posibil, că nu se sare calul prea mult.
Dacă vreți o comparație mai plastică, First blood este The deer hunter dar cu acțiune violentă.
Contra unei armate de oameni, Rambo trebuie să supraviețuiască asalturilor necontenite și se dovedește a fi un om plin de resurse nebănuite, lucru deloc surprinzător având în vedere că-i o Beretă Verde.
Așadar, capcane peste capcane, confruntări tensionate sub coroana deasă a copacilor, dueluri orășenești care se lasă cu multă mizerie și moloz ca urmare a exploziilor fermecătoare și miilor de gloanțe care fac prăpăd.
Avem de toate în First blood când vine vorba de acțiune clasică, bătrânească din punct de vedere cinematografic, fără dantelării inutile și cascadorii fantasmagorice.
Însă de bază rămâne personajul impunător interpretat de Stallone, un om bântuit de fantomele trecutului, un suflet sfâșiat de ororile unui război pe care nu l-a dorit și o minte făcută țăndări de dramele la care a asistat și torturile pe care le-a suferit.
Rambo nu este un om al cuvintelor multe, abia dacă rostește câteva fraze până aproape de final, dar la sfârșit are un monolog cutremurător, atât prin ceea ce spune, dar și prin interpretarea excelentă a lui Stallone (The Suicide Squad).
Facem noi mișto de el că este doar un pachet de mușchi și talent nu prea la actorie, dar acel monolog este hipnotizant, poate unul dintre cele mai bune ale sale, pentru că transmite o grămadă de emoții și te îmbibă cu multă amărăciune, întristându-te până în străfundul sufletului.
🏆 Rambo: First blood – Verdict
Este mai mult decât un simplu film de acțiune, are o poveste bine ticluită și abordează subiecte grave care au consecințe teribile asupra fragilei minți umane.
De la catalogarea superficială a omului după prima impresie până la ostracizarea celor întorși din război, First blood are câteva mesaje dure de transmis celor în măsură să le priceapă.
Este un film și antrenant, dar și trist, pentru că aici nu avem eroi.
Da, Rambo nu este deloc un erou, ții cu el din instinct, dar ceea ce face nu este deloc apanajul unui personaj eroic.
Privind la rece filmul, îmi dau seama că din punct de vedere al cortegiilor funerare, Rambo: First blood nu excelează, acțiunea nu se lasă mai deloc cu victime cu mâinile la piept, și asta este o dovadă că a reușit să distreze publicul fără a-l oripila.
Parcă mi-a plăcut mai mult ca oricând First blood, un film care a reușit să aducă mesajele din producții cu ștaif, din cele de festivaluri și premii Oscar, dar deloc cu priză la public, într-o peliculă care să fie pe placul audienței generale.
Consider că First blood este un film excelent care combină aproape perfect drama unui om terorizat atât de un trecut tulburat, cât și de o societate meschină, cu acțiunea intensă menită să aducă un strop de relaxare în mijlocul unei povești dure.
La revizionarea lui First blood am fost convins că acesta merită o 9 tunsoare.
(4,5 / 5)
