Scream 2

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe The end-ul primului Scream 1 pentru că la nici măcar un an distanță a fost lansat Scream 2 care, în mare parte, reia același fir narativ.

A trecut ceva vreme de la evenimentele înțepătoare cu efect eviscerant din primul film, lucrurile par că au revenit la normal, Sidney și-a tras gagiu nou (Jerry O’Connell – Endangered species), plus un set nou de prieteni. Că nah, doar este nevoie de carne proaspătă de tun.

Pățania ei a avut un succes atât de mare încât reporterița Gale (Courteney Cox) a scris o carte bestseller pe baza căreia a și fost lansat un film la care lumea dă buluc.

Și cu asta se deschide Scream 2, cu premiera filmului Stab la care participă cea mai caricaturizată audiență din lume, cu cei mai mari dobitoci zgomotoși posibili și cele mai balonate pițipoance blondine.

Cum primul film este pe caterincă deloc subtilă, Scream 2 îi ține isonul și ne plantează, șugubăț, niște negri în prim-plan doar pentru a-i omorî rapid sub loviturile de cuțit ale unui nou mascat care încearcă să copieze crimele din Scream 1.

Nu trece mult timp și Sidney este luată în colimator. Eh, cine este la mijloc? Vreun sadic care vrea să recreeze tragedia din Scream 1 sau cineva care vrea să ducă la bun sfârșit ce nu a fost finalizat în primul film?

Scream 2 este și mai meta ca predecesorul său, inserează niște replici care împrăștie adevăruri universale despre clișeele obosite abordate de asemenea producții, subit filmul este plin de personaje de culoare și o face intenționat, prea ostentativ să nu îți dai seama că nu-i deloc întâmplător. Nu, nici vorbă să fie woke, nu știau ăștia pe atunci ce-i cu acest termen, ci o face cu un alt scop.

Oho, și câte poante despre sequeluri are filmul. O bună bucată narativă este destinată trendului de a concepe imediat o continuare a unui film bănos. Asta într-un film care este o continuare a unei producții de succes comercial. Și tot ce spune despre sequel se petrece și în acest film, practic făcând referire la alte filme, ne descrie cu lux de amănunte ce se va întâmpla în Scream 2.

Din nefericire, aceste glumițe care ne fac cu ochiul într-un stil ludic, spărgând, sau măcar crăpând, al patrulea zid, nu m-au făcut să întorc capul de la multiplele erori logice și de continuitate, ba chiar și arhitecturale. Este posibil să fie unele voite, dar nu am putut să îmi dau seama. Spre exemplu, cine mama dracului are în baie, chiar cu vedere spre cabina de duș, un perete întreg din sticlă?

În alte ipostaze, într-o încăpere izolată fonic, uneori se aud bătăile în geam, alteori nu se aud, după cum dorește căprioara apă rece de izvor, la fel și realizatorii respectă legile doar când vor.

Ce m-a deranjat cel mai mult a fost abilitatea răufăcătorului de a se teleporta mai ceva ca în Star Trek, acum este aici și peste câteva secunde este în cu totul altă parte, ajungând acolo fără să fie văzut de cineva.

Însă dincolo de aceste elemente stupide care ciopârțesc din bucuria de a urmări filmul, Scream 2, privind în ansamblu, adică împreună cu Scream 1, are ceva uncii de genialitate în scenariu, pentru că este clar că sunt în strânsă legătură, practic dacă ești pe fază la primul îți poți da seama în al doilea cine este criminalul. Bine, nu că mi-aș fi dat seama mai devreme, am sesizat asta doar după marea dezvăluire care, spre deosebire de primul, m-a luat prin surprindere.

Nu știu cum a fost la alții, dar eu nu m-am prins, decât parțial, de alambicatele motive ale criminalului, iar suspecții mei în care îmi pusesem toate speranțele nu treceau testul timpului.

Nu mi s-a părut a fi peste primul film, din contră, prea urmează îndeaproape povestea, nu aduce deloc schimbări, ba chiar exagerează cu repetitivitatea unor scene pe care deja le știam din original, iar punctele culminante, deși mai elaborate și mai sângeroase, că așa este în sequel, sunt generatoare de mult deja vu destul de supărător.

Distribuția este una și mai generoasă ca în Scream 1, sunt o grămadă de nume de o oarecare celebritate, nu cred că vă sunt necunoscute următoarele nume: Heather Graham, Omar Epps, Jada Pinkett Smith, Sarah Michelle Gellar, Laurie Metcalf (Lady bird) sau Timothy Olyphant (The starling).

Nu excelează actoria, că vorbim totuși despre un film horror, dar sunt momente interesante care scoate Scream 2 din anonimat din punct de vedere al interpretării actoricești.

În final, Scream 2 suferă de boala majorității filmelor secunde dintr-o franciză, copiază primul film și încearcă să vină cu ceva mai grandios, deși rămâne pe același palier al poveștii. Deh, nu toate pot fi Terminator 2, să vină cu o idee care schimbă din temelii tot ce știam până atunci.

Scream 2 nu-i nici vreun gunoi infect, nici vreo eminență cinematografică, atârnă undeva la mijloc, într-un balans fragil, astfel încât mă încumet să-l înjunghii de 6 ori.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Wyrmwood: Apocalypse

Vă sună cunoscut numele de Wyrmwood: Apocalypse? Nu prea, nu? Este sequelul unui film australian …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.