The Matrix: Resurrections

Boala sequel-urilor după ani buni continuă să se împrăștie, val după val, tot mai rău, la Hollywood.

Acum a venit rândul lui The Matrix: Resurrections (ReScularea Matricei) să ne arate ce poate în acest domeniu.

La cârma filmului revine doar jumătate din perechea regizorală, Lana Wachowski, și încearcă să insufle o nouă viață unei francize care alunecase grav pe o pantă descendentă după senzaționalul The Matrix.

A trecut ceva vreme în Matrice și lucrurile au revenit la normal, nemaifiind un Ales care să strice socotelile mașinăriilor infernale. Dar există în continuare Thomas Anderson (Keanu Reeves – John Wick 3), fost Neo, fost Ales, acum un geniu într-ale jocurilor video, care nu își mai amintește nimic din aventura lui din trilogia originală. Are ceva frânturi, plăsmuiri ale imaginației, așa cum îi spune psihologul jucat de Neil Patrick Harris (Downsizing), dar crede că-i nebun.

Însă o eroare în Matrice îi face pe cei noi aflați pe metereze la butoanele trezirii la realitate să-l descopere pe Neo și, având o nouă speranță de izbândă contra ciberneticilor evoluați, se avântă întru salvarea lui Thomas și readucerea acestuia în simțirile lui Neo. Nu strică nici faptul că pe lângă el se regăsește și Tiffany (Carrie-Anne Moss – The Bye Bye man), adică însăși Trinity cea drăgăstoasă.

Să mă trezească din coșmar cineva, să-mi deconecteze cablul de la curent să uit ce am văzut pentru că The Matrix: Resurrections este o bătaie de joc la adresa primelor filme.

Încerc să-mi adun gândurile, să sune coerent rândurile ce urmează să le scriu, dar prea-mi tremură degetele de nervi.

Nu știu ce a fost în mintea scenariștilor, dar vă avertizez să aveți lângă voi cărămizi, BCA, bolțari, pentru că veți avea de reconstruit acel al patrulea zid pe care filmul îl tot dărâmă, crezând că va fi amuzant.

Practic, un act întreg este dedicat acestui aspect, filmul dă impresia că s-a strigat Acțiune încă din camera în care s-a discutat nașterea lui The Matrix: Resurrections pentru că, și nu exagerez și nu fac mișto, unele dintre replici erau de genul:

„Warner Bros vrea să continue trilogia și are nevoie de noi, dar tu Keanu ai zis că ai terminat cu această poveste, dar WB o va face cu sau fără noi și ne va anula contractul‟.

„Dar trebuie să venim cu ceva nou, nu doar o regurgitare a vechilor producții‟.

„Ah, și trebuie să inventăm un nou Bullet Time‟.

Știu, credeți că îmi arde de glume, poftim de aici câteva imagini edificatoare (am făcut un mic colaj, că hapsânii de la WB mi-au blocat un filmuleț de 60 de secunde că îi sărăceam).

Mă uitam înmărmurit la gunoiul ăsta infect plin de referințe meta, nu-mi venea să cred că urmăresc așa ceva, părea o parodie proastă după trilogia The Matrix, nu o continuare a acesteia.

La un moment dat se termină gogomănia asta și imaginile încep să semene a film coerent, dar impresia a durat foarte puțin pentru că scenariul este plictisitor, nu se întâmplă nimic interesant în cea mai mare parte a timpului.

Se simte că undeva sunt ascunse ceva fărâme de inteligență în poveste, ceva sâmburi de originalitate, dar este prea puțin pentru un tot unitar, materialul nu-i suficient de dezvoltat, astfel încât firul narativ a fost cârpit cu multe, prea multe, imagini din trilogia originală și cu multe, prea multe, idei reciclate și refolosite.

Nu vine cu nimic nou, nu din categoria bună, tot ce face The Matrix: Resurrections este să urineze pe primele filme și să le arunce la gunoi, făcându-le inutile, pentru că introduce un nou concept pe care nu îl voi dezvălui, însă sunt sigur că va enerva mulți oameni.

În cuvintele celebrului Yoda: Strong the trend is.

Nici nu este de mirare că Laurence Fishburne și Hugo Weaving nu au apărut în film (că au fost sau nu rechemați pentru roluri, n-avem de unde ști cu adevărat), chiar dacă personajele lor sunt prezente. De ce? Pentru că scenariul este MUCI și sunt ei prea eleganți să spună asta. Iar înlocuitorii lor n-au nicio carismă în celebrele roluri Morpheus și Agent Smith.

Și cum se face că un film lansat în 2021 arată, din punct de vedere tehnic, la fel sau chiar mai puțin bine ca unul ieșit pe țeavă la finele mileniului trecut? Sunt momente leneșe, în care se vede în mod clar green screen-ul folosit care te scoate complet din atmosfera și așa fleșcăită a poveștii.

Iar luptele arată moleșit de tot, îți dai seama de la o poștă că-s scheme exersate și nu confruntări brutale, se vede clar că actorii doar se mângâie sau lovesc aerul, camera fiind prost plasată și, ca atare, editarea nu a fost în stare să pună cap la cap niște bătute care să emane o senzație de autenticitate.

Paleta coloristică este obosită, camera tremură când ți-e lumea mai dragă, ce să mai, totul conduce spre o sictireală gigantică, un film făcut robotic, doar să mai stoarcem ceva bani dintr-o franciză învechită, că idei noi nu vrem să experimentăm.

Ca o analogie mai obscenă (că doar astea-mi vin în minte), The Matrix: Resurrections pare o orgie cu babalâci care doar își mai amintesc ce potenți erau în tinerețe și deapănă poziții din Kamasutra, că acum nu le mai funcționează deloc atârnătoarele din dotare.

Abia spre final The Matrix: Resurrections câștigă ceva simpatie din partea mea, pentru că vine cu o scenă de acțiune șmecheră și prelungă, bine închegată, dar fără să o depășească pe cea a autostrăzii din Reloaded.

Însă cam atât.

Și asta este prea puțin pentru a-mi șterge bit cu bit, bucată cu bucată, amintirea urâtă impregnată de un scenariu lălâu și incoerent pe alocuri, prea plin de sine, cu multe replici din astea meta și metafizice care nu contribuie cu nimic la bunul mers al poveștii.

Îmi pare rău s-o zic, dar s-a cam fâsâit și fitilul nostalgiei, nu mai merge să aplaudăm cu limba orice film care ne atacă la corazon, mai ales unul care nu știe pe ce lume este.

Nu mă așteptam la minuni de la The Matrix: Resurrections, dar nu credeam că o să fie în halul ăsta, dar hei, să privesc și partea plină pe un sfert a paharului, filmul ăsta îmbunătățește trilogia originală. Mă rog, o face să fie de pomană în linia temporală a universului, dar acum Reloaded și Revolutions par capodopere pe lângă Resurrections.

Și cum m-a prins în spirit de sărbătoare, vă las să ghiciți cu ce notă mă finalizez pe The Matrix: Resurrections.

The Matrix a inovat, The Matrix: Resurrections a vomat.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Dune: Part One

Nisip avem, secetă grămadă, Dune ne mai lipsea și s-a gândit Denis Villeneuve să ne …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.