Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Loc 045 – Shane
După ceva timp dau de alt western, Shane, în acest top AFI 100, după The wild bunch, Butch Cassidy and the Sundance Kid și Unforgiven.
Filmul lansat în 1953 ne prezintă, destul de frugal, povestea personajului care-și împrumută numele titlului peliculei, Shane (Alan Ladd), care, călărind prin pustietăți, venind de nicăieri și ducându-se niciunde, se poticnește de ferma familiei Starrett, aflată în mijlocul sălbăticiei.
Aici Shane prinde drag de Joey, puradelul enervant al familiei, și nu doar de el, așa că rămâne să dea o opincă de ajutor capului familiei, simplul, dar onestul Joe, care tot ce vrea este să își muncească glia sărăcăcioasă și să fie lăsat în pace.
Nu ar fi western dacă la mijloc nu s-ar băga și elementul perturbator ce îmbracă forma găștii Ryker condusă de boșorogul cu același nume și care se simte lezat în amorul propriu că țăranii cu chef de muncă îi acaparează pământurile pe care se zbenguia fără să fie tras la răspundere.
Unii nu vor să plece nici morți și să renunțe la bucata aia plină de colb și bolovani ce abia așteaptă să fie prășiți, alții nu vor să-i lase să stea, că este teritoriul lor și vor să fie doar al lor să-și plimbe caii fără deranjul altor oameni.
Și uite așa se naște răfuiala din Shane.
Prima chestie care mi-a sărit taman în rama ochelarilor de vedere a fost imaginea. Nu știu cum dracu se face că un film de acum 70 de ani (pentru cei din viitor, am scris asta în 2020) arată mult mai bine și mai frumos decât unul contemporan. De fapt știu, dar vreau să creez dramatism. Este simplu, Shane arată natural pentru că, auzi inovație nemaivăzută în zilele noastre, este filmat în natură, culorile sunt intense și vibrante, pulsează a viață și îți desfată ochii. Nu ca toate plastifiatele de filme de azi care sunt pline de fel de fel de filtre care estompează culoarea sau care sunt filmate doar în interior și apoi rezolvă computerul restul.
Nici nu este de mirare că a luat singurul său Oscar pentru imagine. Toate cadrele par a fi desprinse din niște picturi angelice, atât de frumoase și bucolice sunt peisajele prezentate în care oamenii își duceau o viață simplă, dar parcă mai fericită. Cu atâta avânt și drag își lucrau pământul și petreceau cu mare chef câte-o sărbătoare încât îmi venea să las naibii slujba de zi cu zi și să mă apuc de agricultură. Apoi îmi aduceam aminte că-s putoare și m-ar dărâma până și o sapă.
Revenind la pulpa filmului, Shane este un western aparte, nu colcăie de acțiune pistolară, ba chiar este destul de văduvit din acest punct de vedere, povestea se concentrează pe relația dintre familia Starrett și Shane, dar și pe conflictul acestora cu gașca Ryker, conflict purtat mai mult prin priviri îndelungi și amenințări verbale, de cocoși fioroși, decât prin fapte.
Mai mult de atât, scenaristul nu se sinchisește să ne explice cine este Shane, ce hram poartă, de unde vine, unde se duce și de ce. Tot ce aflăm o facem prin scurte secvențe mai mult secundare cărora nu le-ai da atenție în mod normal, dar cum nu ți se spune nimic, ești forțat să stai geană pe fiecare cuvânt rostit de Shane în speranța că vei afla ceva util. Măcar știm că este un pistolar dat naibii, dar și scenele în care-și demonstrează aceste abilități însumate nu dau mai mult de 5 minute.
Totul este servit în porții mici, nu doar povestea lui Shane, care rămâne o enigmă impenetrabilă pe tot parcursul celor 2 ore de film, ci și legăturile tot mai puternice cu familia Starrett, uneori este dificil de înțeles și greu de crezut că Shane, mare pistolar, a devenit atât de atras de ideea de a munci pământul pe niște coclauri uitate de lume.
Un alt element care mi-a plăcut a fost că ambele tabere aveau dreptate, până și personajele negative puteau fi de înțeles, nu erau la bază unele diabolice, doar depășite de timp, incapabile să se ajusteze vremurilor, fapt ce le împingea la niște acțiuni reprobabile și condamnabile, dar cărora le puteai găsi justificare până la un anumit punct.
Însă per ansamblu Shane nu mi-a dat cine știe ce trăiri tumultoase încât să rămân impresionat de film, este decent din punctul meu de vedere, dar atât, nu-l văd cel mai bun western și nici nu pricep acoladele pe care le mai citesc pe ici, pe colo.
M-a și băgat în comă nervoasă că la 2-3 cuvinte i se tot pomenea numele, Shane în sus, Shane în jos, zici că era acel video viral: Shane, bă, Shane, bă!!!
În copilărie eram fanul filmelor cu „cowboys” și parcă le rețineam mai cu zvâc, mai cu scandal, mai dramatice, aici sunt doar câteva scene de bătaie haotică, dură și realistă, ce nu implică decât pumni și cam atât.
Până acum tot The wild bunch și Unforgiven rămân filmele western din top AFI 100 care mi-au plăcut cel mai mult, pe Shane îl plasez la același nivel cu Butch Cassidy and the Sundance Kid, deci îi dau și lui o notă decentă de 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
