Sisters

http://www.rottentomatoes.com/m/sisters_2015/?search=sisters

3 out of 5 stars (3 / 5)

Sisters este o comedie marca Tina Fey / Amy Poehler, celebrul cuplu de la Saturday Night Live, aflate la a nu ştiu câta colaborare, dar de data asta cu un mic “twist”.

2 surori, Maura şi Kate, interpretate de actrițele amintite mai sus, află că părinţii lor vor să vândă casa în care au crescut pentru a-şi petrece bătrâneţile într-o locaţie mai prielnică vârstei lor.

După tot tacâmul de jale, plânsete, urlete, muierile astea două se decid că o despărţire propice de cocioaba în care şi-au făurit visele de viitor şi şi-au croit nişte vieţi de basm ar fi printr-o petrecere de pomină.

Aşa că se pun pe pregătit bairamul, ba dând iama în buticul de la colţ, luând toată băutura ce le-a picat în coşuri, ba invitând cunoștințele din liceu, în speranţa că unii o duc mai rău ca ele pentru a avea motiv de miştouri.

Mai răsare din pământ o rivală din tinereţea lor care evident nu e invitată dar care consideră că e musai să îşi facă apariţia glorioasă la petrecere, mai hop şi un “love interest” picat hodoronc-tronc, başca un fost “macho man”, acum devenit mai mult “muchi man” îşi bagă şi el nasul prin toată treaba asta.

Până la urmă se porneşte sindrofia, dar cum majoritatea petrecăreţilor e trecută de 40 de ani, vă daţi seama că aduce mai mult a înmormântare. Şi care e soluţia pentru însufleţirea petrecerii? Aţi ghicit, nişte praf, dar nu de copt.

Eh, şi când se mai albeşte câte ceva prin jur, deja se împute treaba şi începe distracţia adevărată.

Nu e un film care să dea pe dinafară de originalitate, se încadrează fix în tiparul filmului clasic cu petreceri si droguri, adică veţi primi tot ceea ce vă aşteptaţi să primiţi, poante cu găoaze, bășini, mătărângi, borâturi, fel şi fel de penetrări, care mai plăcute, care mai nasoale, poliţie luată la mişto, mai spre final şi un mic dezastru, ca apoi să se încheie apoteotic cu o lecţie de viaţă şi pupături şi dragoste eternă.

Singura chestie care a adus ceva farmec a fost că personajele era trecute de prima tinereţe şi era destul de hazliu să vezi oameni cu copii adolescenţi dându-se în stambă şi participând la fel şi fel de activităţi potrivite mai mult odraslelor pubertane decât unor persoane aflate mai aproape de moarte decât de liceu.

Dacă filmul ar fi fost populat de puştani, atunci nici nu m-aş fi sinchisit să îl urmăresc pentru că ştiam că m-aş fi plictisit teribil la poantele astea răsuflate şi pe care le ştiam pe dinafară şi puteau fi anticipate şi de Ray Charles în somn, dar premisa asta mi-a crăpat buzele în câteva zâmbete răzleţe.

Şi acum să ajung la twistul de la începutul textului, dacă în majoritatea colaborărilor, Tina Fey era cea cu capul pe umeri, personajul cu picioarele pe pământ, coerent, logic, fără chef de tâmpenii şi cu viaţa pusă la punct iar Amy Poehler era aeriana fără griji, cu o viaţă dezordonată, alandala, fără gânduri de îndreptare, pentru care importantă e ziua de mâine şi nu termenul lung, în Sisters avem parte de o inversare a rolurilor.

De aici apare o senzaţie că filmul e mai comic decât este pentru că de-a lungul timpului te-ai obişnuit cu ele în anumite roluri şi acum te amuză să o vezi pe serioasa, aşa cum o ştiai din celelalte filme, Tina cum are o viaţă dezastru, hulită de toţi, inclusiv de propria-i fată care nu prea vrea să o vadă în ochi, iar Amy este cea cu o viaţă aranjată, chiar dacă divorţată şi necitată de ceva vreme dar care-şi face griji pentru sora sa zăbăucă şi are grijă de nepoata sa.

Şi nu ştiu ce dracu au în ele muierile astea, că bătrâioare sunt, mari frumuseţi nu sunt, dar sunt tare sexoase indiferent de filmul în care apar, aici cu atât mai mult, ţinând cont de ipostazele în care apar.

Dar destul despre ele, că nu joacă singure în film, mai apare şi fostul futangiu de serviciu din liceu, acum, aşa cum se aştepta toată lumea, un ratat notoriu, interpretat de veşnic tânărul John Leguizamo, rivala de moarte e interpretată de Maya Rudolph, o ştiţi, aia urâtă cu spume din Bridesmaids.

Se pare că în ultima vreme e la modă ca în comediile în care personajele principale sunt femei e musai să îl ai undeva, într-un colţ, pe John Cena, după rolul din Trainwreck, iată că a prins şi aici ceva de mâncare.

Maica mea, ori e Tina Fey mică de statură, ori s-a făcut John Cena cât un taur sau a mâncat un taur, dar e imens omul ăsta, se pare că îi prieşte actoria, chiar dacă nu prea se lipeşte de el mai nimic. El e ăla cu drogurile şi aduce niscai amuzament nespunând nimic, doar stând de pomană şi făcând pe statuia.

Regizorul e unul Moore, aflat la a doua aventură mai acătării după excelentul, nu daţi cu pietre, Pitch perfect.

Nu mi-a displăcut filmul, a fost chiar comedie de comedie, în multe momente mă trezeam că râd ca boul şi nu îmi dădeam seama de ce pentru că fazele erau unele banale, dar actorii erau cei care le făceau hazlii.

Merită zic eu un 6, o notă destul de mare pentru o astfel de comedie, încă aştept momentul în care o comedie va fi cu adevărat comedie şi nu se va mai baza pe umorul ăsta de veceu care devine deja plictisitor.

 

Trailer

 

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Porky`s

N-are rost să iau la mână fiecare film separat, așa că atac ca-ntr-un menage a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.