Cu Skjelvet (The quake) din 2018 familia Eikjord demonstrează că trebuie neapărat să mai calce pe la biserică pentru alungarea ghinionului, că abia ce scăpă de valul ucigaș din Bolgen (The wave) din 2015, că dădu peste cutremurul din filmul de față.
Inevitabil voi da spoilere din primul film pentru că altfel nu am cum pune cărămida la fundația intrigii din Skjelvet.
Au trecut 3 ani de la dezastrul provocat de tsunami-ul care a măturat Geiranger și efectele încă se resimt și acum.
Kristian Eikjord este bântuit de fantomele trecutului pentru că în opinia lui nu a putut avertiza mai din timp catastrofa (deși urmărind Bolgen ne dăm seama că nu prea are dreptate) și acum vede la orice fluturare de frunză un pericol apocaliptic iminent.
Prin asta și-a îndepărtat toată familia care s-a săturat de gândurile lui tenebroase și s-a cărăbănit în Oslo.
Proastă decizie, pentru că pe acolo tocmai stă să iasă din hibernare un ditamai cutremurul pe care, evident, doar Kristian îl poate prezice.
Doar că personajele din Skjelvet sunt retarde de-a dreptul, nimeni nu-l bagă-n seamă pe Kristian, că doar cine o mai fi și ăsta? Mare scofală că a anticipat un tsunami și a avertizat din timp lumea salvând mii de oameni, lasă că știu aparatele moderne mai bine.
Deși în principiu este același film ca Bolgen, urmând același tipar, aici s-a schimbat regizorul, și nu în bine, pentru că John Andreas Andersen este abia la al doilea lungmetraj și se simte lipsa lui de experiență.
Filmul a avut parte de același buget ca Bolgen, iar efectele speciale sunt la fel de bune, concurând chiar cu frații lui mai mari de peste ocean. Dar sunt la fel de sporadice și de scurtă durată, aici acțiunea efectivă apărând și mai târziu, după aproape o oră de melodramă.
Conține aceleași clișee clasice, cercetătorul văzut drept nebun de restul, care are pereții plini de poze, grafice, desene și afișe doar de el descifrabile, șobolanii care părăsesc primii corabia, simțind amenințarea cu mult înaintea aparatelor sofisticate, și aceeași familie aflată într-un permanent pericol.
Deși scenariul este semnat de cuplul care a conceput și Bolgen, în Skjelvet parcă s-a rupt ceva, aceleași personaje care luau decizii raționale în fața apei, pare că s-au prostit complet în fața cutremurului și iau o serie de hotărâri de-a dreptul debile spre oroarea mea incomensurabilă.
Filmul nici nu insistă prea mult pe ceea ce se întâmplă după cutremurul devastator, finalul vine foarte repede după marele eveniment, tocmai pentru că durează prea mult până când pământul se scutură din toate încheieturile.
Skjelvet seamănă destul de mult cu San Andreas, unele secvențe fiind aproape copii fidele din filmul cu Dwayne The Rock Johnson, dar măcar The quake l-a depășit pe San Andreas 2 ca dată de lansare, fiind primul sequel ce îmi vine în minte la un disaster movie serios, că alea cu Sharknado nu se pun la socoteală.
Filmul mai păcătuiește și prin trailer, de asta pun la final doar un teaser, pentru că dacă ați văzut trailerul de 2-3 minute, ați văzut tot evenimentul central care pune în mișcare roțile producției.
Nu pot să zic despre Skjelvet că este un film rău, dar este cam departe de Bolgen, se axează prea mult pe melodramatism, pierde prea mult timp pe aceleași personaje pe care deja le cunoaștem din primul film.
Or fi părinții mai albi în cap și cu cearcăne profunde la ochi, iar copiii sunt mai mari, dar ăsta nu este un motiv ca povestea să lenevească pe mica lor dramă familială.
Și Skjelvet are un mesaj verde, să-i zic așa, se pare că Norvegia este tare oropsită, având multiple amenințări catastrofale care abia așteaptă să se abată asupra țării fiordurilor.
Dacă Bolgen a primit un 8, din păcate, Skjelvet nu saltă mai mult de 6.
Să fiu un pic răutăcios, deși poate nu-s departe de adevăr, Skjelvet nu se ridică la nivelul lui Bolgen pentru că la Skjelvet nu au lucrat atât de mulți români ca la Bolgen, aproape jumătate din cei din echipa din producție fiind români, ba chiar una dintre companiile producătoare este Seven Film România.
(3 / 5)Trailer:
https://www.youtube.com/watch?v=qkyB_6dUN6k