Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După niscai scandal online generat de design, Sonic the hedgehog, ariciul supersonic, a apărut pe marile ecrane după ce producătorii, minune mare, vine apocalipsa, au plecat urechea la rugămințile fanilor și l-au făcut pe Sonic să arate ca un arici și nu ca un om.
Nu am fost mare fan al jocurilor cu el, în copilărie eram călare pe Mario și a lui prințesă, așa că nu știu mare lucru despre Sonic, doar că-i rapid și albastru.
În film ne trezim pe o planetă îndepărtată unde Sonic se naște cu puteri speciale, cu talpa iute și electricitate-n glandă, și asta îi creează probleme pentru că vin niște urâți după el să-l captureze. Așa că este expediat cu ajutorul unui inel, ce seamănă suspect de mult cu cel din The lord of the rings, taman pe planeta albastră Terra, în celălalt capăt al universului, unde nu poate fi găsit.
Se bagă la cutie timp de 10 ani, dar se cam plictisește să facă de unul singur toate activitățile distractive și, din nefericire pentru el, dar de bine pentru film, face o prostioară cu efecte costisitoare pentru factura guvernului american care-l trimite pe doctorul Robotnik (Jim Carrey într-un rol parcă extras din perioada tinereții lui) pentru a investiga ce se întâmplă prin orășelul Green Hills (care este primul nivel al jocului, un indiciu că vom avea parte de alte filme).
Aici Sonic simte pericolul și vrea să o întindă pe o altă planetă, dar este întrerupt de Tom (James Marsden) care înlemnește când descoperă un arici albastru vorbitor de limbă engleză corectă mai ceva ca americanii.
Cei doi fac echipă pentru a scăpa de extra nemilosul și mega inteligentul Robotnik.
Și ce să vezi mare surpriză, Sonic the hedgehog se depărtează de blestemul filmelor adaptate după jocuri în sensul că nu-i un gunoi abominabil (Resident evil – The final chapter vă sună cunoscut?).
Scenariul nu este cine știe ce capodoperă scriitoricească, și nici nu trebuia să fie pentru că Sonic the hedgehog este un film destinat copiilor, ca atare era necesar un scenariu care să fie funcționabil.
Povestea nu este complicată, rămâne la o structură de bază, cu cei doi, Sonic și Tom, încercând să scape de Robotnik în timp ce relația lor evoluează cu fiecare aventură trăsnită prin care trec, iar personajul negativ este unul clasic, unidimensional, care vrea să-l prindă pe Sonic pentru a descoperi ce-i alimentează puterea imensă.
Să scap de un stres, efectele speciale, în special cele aferente lui Sonic, nu sunt dintre cele mai reușite, ochiul nu este păcălit de semirealismul animației lui Sonic, nu se compară nici pe departe cu ce au reușit cei de la Disney în The lion king. Dar cine știe, poate Paramount așa a vrut să îl creioneze. Dar în rest este acceptabil, nu o să strâmbați din trompeta nazală la efectele cel mult decente.
Filmul este jucăuș, mereu se întâmplă ceva, Robotnik este neobosit și trimite pe urmele echipei proaspăt sudate fel și fel de invenții armate care pun probleme serioase eroilor noștri și aici apare o nouă bilă albă pentru că scenele de acțiune, deși reduse ca violență și lipsite de factorul sangvin, sunt destul de palpitante dacă ne raportăm la grupa de vârsta minim acceptabilă pentru film, unele mașinării sunt ingenioase, iar gălăgia și agitația sunt prezente tot timpul pe ecran.
Dacă intrați cu chef de distracție și fără să vă așteptați la ceva serios, sunt șanse mari să râdeți alături de cei mici și să nu vă plictisiți căscând gura la vreo aiureală de film care atrage atenția doar puradeilor.
Nu lipsește nici componenta emoțională, deși aici se vede că nu s-a lucrat prea mult la ea, se trece prea ușor și prea rapid (sic) peste anumite momente unde ar fi trebuit să se insiste mai mult, dar cred că producătorii nu au vrut să umple capul preșcolarilor cu subiecte un pic mai dificile pentru vârsta lor fragedă dar care ar fi smuls ceva lacrimi întregii audiențe.
Să recapitulez, de poveste am scris, am pomenit de efecte, de acțiune, de scenariu, de emoțiile cam fugitive.
Ah, de actorie nu am scris, păi ce este de spus când personajul principal este unul animat? Poate să aduc aminte de Jim Carrey care strălucește în rolul excentricului răufăcător Robotnik. Deși nici nu poate fi considerat personaj negativ, doar își face datoria pentru care a fost angajat (într-un mod prea agresiv, dar ordinul se execută, nu se discută), aceea de a pune mâna pe intrusul extraterestru care a provocat pagube serioase din cauza unei izbucniri nervoase adolescentine.
Sonic the hedgehog este un film simpatic, menit să te ușuiască din sala de cinema cu un zâmbet tâmp de satisfacție pe moacă și care te face dornic de o continuare, mai ales că lasă loc berechet pentru o franciză, de la mine cu drag un 7 deși mă așteptam să îi dau undeva pe la jumătate.
(3,5 / 5)
Trailer:
