Am reușit să prind Stuber la reducere înainte de a fi zburat din sălile de cinema.
Filmul reia clasica premisă a cuplului antagonist format dintr-un polițist macho, dur, forțos, care știe legea pumnului, și ajutorul de nevoie, pămpălăul de serviciu, fricos, nesigur pe sine, dar care este mai cerebral.
Nimic nou sub soarele arzător de iulie.
Dave Bautista este Vic, un copoi cât muntele, ce jelește după Morris (Karen Gillan, parteneră și în MCU, în Guardians of the galaxy, Infinity war și Endgame, nah, că și aici am pomenit de MCU) și tot caută să pună ghearele pe dușmanul lui de moarte, Tedjo (Iko Uwais), genericul traficant de droguri, ce-i tot scapă printre degete ori de câte ori se apropie de el.
O operație la ochi îl face cam orb pe Vic pentru o scurtă perioadă, așa că este nevoit să apeleze la altcineva pentru a-l conduce în fuga lui după Tedjo.
Și șoferul pe care pică această pleașcă este uber-istul Stu, de unde și numele filmului, Stuber, interpretat de Kumail Nanjiani, care face marea greșeală să răspundă apelului inițiat de Vic și cursa pe care o credea inofensivă se transformă într-o experiență ce-i va schimba viața.
Practic este Taxi-ul francez de acum 20 de ani într-o variantă adaptată zilelor noastre, în care nu ne putem răhăți dacă o aplicație nu ne spune în ce sens al acelor de ceasornic trebuie să ne ștergem la dos, cu ce viteză și de câte ori.
Altceva nu ar mai fi de spus despre povestea destul de doldora de elemente stereotip, ce vă așteptați să primiți de la film cu siguranță vă va fi livrat mai prompt decât ar face-o dronele de la Amazon.
Cea mai mare bilă albă pe care o arunc în dreptul lui Stuber este aceea că filmul nu plictisește deloc, pornește în trombă și o ține așa pe tot parcursul lui, fără prea mulți timpi morți, mai mereu se întâmplă ceva pe ecran care te va forța să fii atent, chiar dacă nu este nimic din ce nu ai mai văzut.
Când cei doi nu aleargă de nebuni după indicii și piste, se ciondănesc de mama focului, fiecare având propria viziune asupra vieții, dar și proprii pitici pe creieri.
Mai departe, când nu se duelează în jigniri și insulte rasiale, cei doi sunt obligați să-și apere viața de atacurile inamicilor lipsiți de nume și de personalitate, care năvălesc în tranșe, la intervale regulate și care dovedesc o incompetență crasă din moment ce un amărât de uberist, a cărui umbră tremură de frică atunci când soarele apune, reușește de fiecare dată să scape nevătămat.
Acțiunea este banală, ieftină, pe măsura bugetului, dar nici nu te zgârie pe retină.
Iko Uwais este cam irosit în film, talentul lui nu prea este pus serios la treabă, se scandalizează de vreo 2 ori cu Vic, dar prea rar și scurt ca durată, mai ales că scenele sunt al dracului de zgâlțâite și nu prea distingi ceva ca lumea.
Punctul forte, dacă pot spune asta, este acest du-te-vino dintre Vic și Stu, care se înțeapă în permanență și ne violează urechile cu fel și fel de remarci care de care mai jignitoare, mare parte dintre ele sunt destul de seci și neamuzante, doar gălăgie multă.
Dar sunt și câteva dume care-și ating ținta și aproape că am răbufnit în sala goală.
Nu am avut prea mari așteptări de la Stuber și am avut dreptate, nu este nici rău, dar nici bun, pur și simplu merge pe linia continuă a filmelor mediocre cu subiect nu fumat, ci ars până la temelii, care nici nu te deranjează (asta dacă nu te ofensezi și când auzi pe cineva cu popularu-n gură), dar nici nu te va face să îl ții minte până la următoarea producție de acest gen.
Dacă de la Dave Bautista mă aștept să joace în asemenea producții pentru că ăsta este nivelul lui actoricesc, parcă doream altceva de la Kumail Nanjiani după The big sick.
Stuber este o producție lejeră, semi distractivă, care reprezintă o bună escapadă dacă vreți să vă răcoriți la un film ușurel, care să nu vă streseze prea mult neuronii și mai mult de un 6 strâns cu ușa nu prea am de unde să scot.
(3 / 5)Trailer: