Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă tot sunt la modă ploile puternice zilele astea, iaca se nimeri la fix Crawl, un film a cărui acțiune se desfășoară în timpul unui uragan de categorie 5 care face prăpăd în Florida.
Aici ne împiedicăm de Haley (Kaya Scodelario pe care o știți din seria Maze runner, The pirates of the Caribbean: Dead men tell no tales sau din Extremely wicked, shockingly evil and vile), o tinerică al cărei talent este reprezentat de înotul profesionist.
Îndeletnicirea asta îi va fi de mare folos când trebuie să plece după tac-su taman în mijlocul furtunii că ăstuia i se năzări să mai repare ceva pe la casa pe care oricum uraganul o va lua cu amanet în scurt timp.
Așa că își ia la braț potaia Sugar și fir întins după tac-su cu care nu este tocmai în relații bune, el fiind cel care a cam forțat-o să se apuce de înot, dar nah, pentru familie treci prin foc și smoală și faci orice.
Numai că în aceeași direcție s-au gândit și niște șopârloizi supradimensionați întru terorizarea spectatorului să își parcheze cozile plimbărețe și fălcile hămesite.
Probabil că premisa vă este suficientă pentru a vă imagina ce urmează în Crawl.
Ca idee ajutătoare, consider că este de bun-simț să vă spun să nu băgați trailerul în seamă că apoi degeaba vă mai duceți la film, că oricum l-ați văzut în cele 150 de secunde de trailer. Aveți încrederea într-un om bătrân cu părul albit după acest film.
Crawl este o combinație reușită de monster movie și disaster movie.
Atmosfera cu care filmul ne întâmpină este una fioroasă încă din primele minute, când avem parte doar de secvențe cu furia incipientă a uraganului care se apropie cu pași repezi și care va prăpădi totul în cale.
Încă din start mi-am dat seama că ventilatorul va fi murdărit cu maro din belșug. Și când în scenă năvălesc și fălcile însetate de sânge, lucrurile chiar o apucă pe câmpii inundate.
Mă mânjesc cu un pic de engleză pe la colțurile gurii, dar simt că expresia „Fucking awesome‟ caracterizează cel mai bine filmul.
Iată că printre toate blockbusterele de sute de milioane, care m-au dezamăgit cumplit în ultimele 3 luni, își face loc, înotând cu viteză maximă, un film destul de necunoscut publicului larg care, pentru mine, reprezintă surpriza plăcută a verii de până acum, deși nu aveam nicio așteptare de la el.
Crawl este înspăimântător, la prima apariție a reptilei preistorice s-a auzit un țipăt de dezvirginare în sală, și pe bună dreptate. M-am uitat rapid, curios fiind, să văd cine este pămpălăul care a scăpat acel țipăt, doar să îmi aduc aminte că eram singur în sală.
Teroarea se prelinge din fiecare colț al ecranului și Crawl este înfiorător nu prin ceea ce îți arată (sau nu numai prin asta), ci prin ce te face să îți imaginezi că ar urma să se întâmple.
Aici șade șmecheria filmului. Groaza ți-o creezi singur în minte, cel puțin la mine așa a fost cazul, pentru că încerci să anticipezi de unde sare măgăoaia și asta este cu adevărat horror, să știi că în jurul tău se afla o amenințare de moarte, dar să nu o vezi, să îi simți răsuflarea împuțită, dar nu și colții mortali decât când este prea târziu.
Și pe partea cu vizualul Crawl stă bine de tot. Nu sunt animalele realiste chiar ca în The lion king (care a devenit reper de comparație și a ridicat standardul prea sus), dar aligatorii (da, la plural, și cu mai multă personalitate decât leii din The lion king) arată al dracului de amenințători și când se pun pe ronțăit devastează totul în cale, transformând oamenii în chipsuri înmuiate în sos sângeriu.
Sunt prezente la datorie câteva scene destul de greu de urmărit pentru că au legătură cu traume corporale care ne fac, involuntar, să ne cutremurăm, și Crawl nu duce lipsă de secvențe grotești, cu maltratări diferite ale trupului uman, că doar avem parte de niște aligatori, nu de carași aurii.
Evident că nu lipsesc eternele jumpscares, dar aici mi s-a părut că au stat drepte la datorie și au performat eficient.
Ori mi-am pierdut simțul acut al previzibilului, ori regizorul, Alexandre Aja (cel cu The hills have eyes) chiar a știut cum să dozeze aceste scene pentru că mai mereu m-au prins pe nepregătite.
Ritmul este unul alert pentru că filmu-i scurtuț și nu pierde timpul cu plictiseli introduse să iasă minutele la numărătoare.
Crawl băga-n anxietate spectatorul prin secvențele terorizante de tot felul (aligatori nehaliți, puhoaie năvalnice de apă sau claustrofobie intensă) și la final simți că ai înotat 100 de bazine olimpice în încercarea de a scăpa cu picioarele întregi de apetitul aligatorilor.
Desigur că aș putea găsi și destule probleme filmului pe partea de logică a scenariului în ceea ce privește anumite elemente din plan secundar, dar Crawl m-a distrat și terifiat simultan prea mult pentru a coborî la gara chițibușului, așa că îi dau cu toată plăcerea un 9 cât uraganul de mare.
(4,5 / 5)
Trailer:
