Suicide squad: Hell to pay

Nu vă juisați împrăștiat, nu-i ăla pe care îl așteptați, Suicide squad: Hell to pay este o animație DC din 2018 care mă tot sâcâie de câteva zile să o văd. Și dacă tot s-a nimerit prin preajma lui The suicide squad, am zis să mai scot rugina de pe cultura mea DC, una destul de anemică și deloc bine crescută.

Ideea de bază îmi era cunoscută din mult hulitul Suicide squad, așa că m-am încolăcit rapid în jurul premisei.

Amanda Waller (Vanessa Williams), mare pudendum femininum în universul DC, își trage o nouă echipă de infractori condamnați la mulți ani de scrijelit pereții pentru că are nevoie de ei pentru a recupera ceva dubios de la un personaj misterios.

Deși scăpătorii de săpun nu prea au chef să o servească, n-au ce face pentru că-s ademeniți de promisiunea ștergerii unor ani din sentință și de amenințarea bombei din glandă care poate bubui la o simplă apăsare de buton.

Așa că în frunte cu Deadshot (Christian Slater – Broken Arrow), trupa mirifică o întinde într-o dubiță deloc suspectă spre meleaguri ce colcăie de meta-oameni cu care urmează să poarte niște discuții deloc amiabile și pline de argumente contondente.

Mi-am dat seama că-s total pe lângă subiect când Suicide squad: Hell to pay m-a bombardat din primele minute cu niște personaje la care mă uitam precum Bulă la tabla înmulțirii pentru că habar n-aveam de ele. Bine, îi știam pe ăștia de s-au mai perindat prin filme, alde Deadshot, Captain Boomerang, Harley Quinn (Tara Strong – Despicable me 3), sau prin seriale precum Zoom și Killer Frost. De restul, numai de bine.

Tocmai de asta, ca experiență personală, Suicide squad: Hell to pay este o animație surprinzătoare pentru că nu știam ce le poate pielea celorlalți, ce puteri au și de partea cărui rău sunt.

Și după cum pornește filmul, mă pune rapid în gardă că aici se moare, neicuțule, nu glumă, animația n-are grețuri în a găuri căpățânile personajelor pentru că DC Comics are o panoplie mai mult decât bogată din care să își aleagă răufăcători pentru a-i arunca în filme.

Deși povestea este elementară, ăia buni (să le zic așa) trebuie să pună primii labele pe ceva MacGuffin înaintea celor răi, modul în care decurge narațiunea este de așa natură încât m-a ținut conectat în permanență la evoluția firului epic. Nu știam cine va muri, cine va trăi, cine pe cine va trăda și dacă drăcia pe care o urmărește toată lumea cea vestită a metaumanității are vreo valoare sau este doar de formă.

Oho, cât de fain este Suicide squad: Hell to pay, n-o să vezi în vecii vecilor așa ceva live action (poate mă înșel și James Gunn îmi demonstrează contrariul cu al său The suicide squad), dar așa violență brutală, fără grețuri pentru ochiul privitorului, mai greu găsești prin filme. Animația n-are nicio treabă cu ăia mici, nu se înjură, dar se decupează personaje în fel și chip prin diverse metode care i-ar face invidioși pe cei din Saw și Cube. Inventivitatea deceselor care sunt prezente din abundență este generată și de diversele superputeri pe care personajele le pun în slujba propriei dreptăți, oricare ar fi ea.

Am rămas impresionat de turnurile neașteptate din poveste care n-are timpi morți, o ține langa fără să te lase să respiri aerul îmbâcsit care se creează în jurul tău pentru că grosolănia violenței grotești și vârtejul răsturnărilor de situație încing atmosfera.

În afară de câteva replici mai puerile și lipsite de hazul așteptat, aici de vină-i Harley Quinn, dialogul din Suicide squad: Hell to pay nu deranjează. N-o fi el cel mai shakespearian, dar își face treaba în a ne dezvolta o poveste tipică acestui gen de producții. Dacă la comedie nu prea impresionează, în schimb Suicide squad: Hell to pay este destul de dramatic și chiar dacă ai în față niște monștri care ți-ar ucide mama pentru o bucată de proteză, ajungi să dezvolți niscai compasiune pentru ei și îți pare rău când câte unul este trimis să facă o rundă de jonglerii cu Michiduță.

Oare o fi greu pentru ăia care scriu scenariile live action la DC să arunce un ochi pe ce fac cei cu animațiile? O asemenea poveste transpusă pe marele ecran, cu brutalitatea aferentă și nimic schimbat la firul narativ, cred că ar fi rupere. OK, n-o să aibă acces mocofanii de 12-13 ani, dar la dracu, așa trebuie să arate un film care are ca personaje principale NUMAI belitori de mumă.

Filmul este atât de fain încât nici nu am mai băgat de seamă animația pe stil retro, prea am fost fermecat de povestea șmecheră pe care o urmăream. Poate sunt ușor impresionabil, ca o virgină la vederea prime sale puțe, una de chinez, pe care o consideră imensă, neavând punct de reper, dar pe mine Suicide squad: Hell to pay m-a convins să-i șterg 9 ani din sentință. Nu mai mult pentru că a exagerat un picuț cu metaoamenii, prea mulți pentru a putea fi toți caracterizați cum trebuie.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

America: The motion picture

America: The motion picture este o animație produsă de cuplul Lord & Miller și este …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *