Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Talk to me s-a pricopsit cu niscai laude și unde este vorba de miere, trag și eu ca musca să simt ce gust are.
🎬 Talk to me – Premisă
Să mă dumiresc un pic că-s cam multe personaje și le-am pierdut șirul, mai ales că nu sunt jucate de nume sonore.
Așadar, Mia (Sophie Wilde) este o adolescentă care face parte dintr-un grup nu aș putea spune neapărat de prieteni, ci de cunoscuți.
Ei tot caută senzații tari și pare-se că au găsit o sursă inepuizabilă în acest sens.
Fără să vă gândiți la prostii, ei o iau la propriu la mână în speranța eliberării unei doze zdravene de endorfine.
Și când vorbesc de mână, mă refer fix la definiția clasică a cuvântului.
Avem de-a face cu una cu puteri mistice pe care dacă o strângi vârtos și rostești niște propoziții aproape monosilabice dai nas în nas cu un suflet rătăcit care, cu voia ta, te penetrează spiritual și te răvășește total.
În mod logic, la un moment dat lucrurile o apucă pe un făgaș nedorit.
💭 Talk to me – Comentariu 🍿
Înainte de a începe să defrișez filmul, sau să-l împăduresc, încă nu dau verdictul, trebuie să-l aplaud pentru calitatea tehnică de excepție având în vedere bugetul mic, de circa 4,5 milioane dolari.
Unii zic australieni, alții americani. Oricum ar fi, tot este puțin.
Cu atât mai meritoriu este pentru că-i regizat de niște neofiți în cinematografia profesionistă, cuplul de gemeni Philippou având un canal de YouTube prin intermediul căruia cei doi au căpătat experiență.
Am crezut că urmăresc un film cu un buget de zeci de milioane pentru că de la machiajul foarte reușit până la aspectul general vizual totul arată, din lipsa unui cuvânt mai academic, șmecher.
Are multe efecte practice care îți ridică în picioare părul de pe mâini.
Având în vedere laudele elogioase pe care le-a primit, așteptam, nici mai mult, nici mai puțin, o reinventare a genului horror.
Însă-i departe de acest gând pentru că povestea este una banală, iar intriga este aprinsă de idioțenia extremă a personajelor.
Sau poate sunt eu expirat în gândire și conceptul de rațiune acum are alt înțeles.
Dar să mă legați de perfuzii și să-mi băgați sosul cel mai iute-n vene, că tot n-am să înțeleg de ce niște tinerei ar proceda la experimente atât de periculoase.
Cât de cretin să fii să accepți de bunăvoie să fii posedat de un spirit oarecare pe care nu-l cunoști?
Hai că dacă e mă-ta moartă acum 10 de ani în accident de pescuit sau tac-tu spânzurat în urmă cu o săptămână, treacă-meargă, dar nu așa cum este în film.
Mai ales că există un amănunt suplimentar care face această activitate și mai hazardată decât deja este.
Dacă trec de această prosteală scenaristică, pentru că nu este ceva nou, de fapt chiar pe asta se bazează filmele de groază, Talk to me este competent și pe partea horror.
Asta deși treaba cu posedatul este expirată, chiar dacă aici metoda este un pic diferită, nucleul se prezintă la fel.
Din fericire pentru film, el vine cu câteva sperieturi autentice, lipsite de kryptonita leneșă care suge orice vlagă intelectuală, adică zgomotele puternice.
Are câteva elemente interesante bine înșurubate în firul narativ, nu cine știe ce originale, că-s ușor de intuit, dar care aduc o prospețime peliculei.
Parcă să zic că se simte că este un film de începători deoarece ritmul este inegal.
Când nu suntem în prezența mâinii misterioase care provoacă haos nu prea există nimic interesant care să mă mențină cu atenția concentrată la ecran.
Nici măcar relațiile dintre personaje pentru că, așa cum am pomenit anterior, ele sunt extrem de tâmpe și, ca atare, incapabile să-mi genereze sentimente de empatie.
Din punctul meu de vedere, și-au făcut-o cu mâna lor (sic), așa că nu am găsit motive să sufăr alături de ele pentru că nu degeaba este folosit până la exasperare proverbul: Ce cauți, aia găsești.
Pentru că este adevărat.
🏆 Talk to me – Verdict 👍 sau 👎
O să fiu mai indulgent cu acest film tocmai pentru că este unul de debut și realizat pe bani de covrigi cu gaură mare.
Dacă băieții ăștia doi se apucă serios de treabă și pun mâna și pe un scenariu mai inteligent, ar putea deveni legendari în domeniu.
Este decent cu șansa de a fi devenit chiar bun dacă nu pătimea cu personajele tembele care sunt specifice generației actuale care se încumetă la cele mai stupide provocări pentru a-și demonstra curajul.
Făceam și eu prostii pe vremea mea, dar nu era nevoie să scrie pe cuptorul cu microunde că nu este voie să bagi animale vii sau pe cutia cu capsule dero că nu e voie să le mănânci, că eram conștienți de anumite pericole.
Partea tehnică foarte bine realizată coroborată cu cele câteva scene de groază autentică au săltat filmul dincolo de granița banalității.
La polul opus, elementele care vor să-l scufunde sunt persistența stupizeniei umane și previzibilitatea simplistă ubicuă.
Eu aș fi încheiat altfel actul trei, eram convins că se va termina cum speram și nu atât de banal pe cât mă temeam.
Astea fiind zise, am să-i ofer filmului 7 mâini de ajutor.
L-a depășit pe Hereditary ca încasări în USA la capitolul film horror marca A24, dar este destul de departe de acesta din punct de vedere al calității.
Ah, stai așa că acum mi-a picat fisa, oare să aibă ceva legătură cu expresia devenită celebră în anii `90 ai secolului trecut, anume „Talk to the hand‟?
(3,5 / 5)
Stuckmann a avut un buget și mai minuscul la Shelby Oaks. Vom vedea în 2024 ce-a ieșit. Se tot chinuie de un an de zile cu postproducția, și acum a intervenit și greva (mai are nevoie de actori să facă dublaj la anumite scene).
Da, i-am urmarit video-ul in care anunta ca s-a amanat lansarea pentru la anul, spera el in primele luni. Chiar sunt curios daca va iesi ceva ca lumea dupa atatia ani in care a criticat filmele, mai ales cele horror, ca sunt cliseice, ca nu inoveaza, ca sunt la fel, etc. Ar fi cumva ironic ca filmul sau sa fie la fel. Abia astept.
Eu am contribuit cu o mică sumă pe Kickstarter anul trecut, sunt backer, cum ar veni, și primesc pe mail periodic update-uri, plus video-uri cu behind the scenes (mult mai lungi decât cele postate pe YT). Pe actrița din rolul principal am văzut-o în filmul Hunter Hunter. Un nume cunoscut din distribuție ar fi Keith David. Eu chiar sper că a ieșit bine.
Keith David e chiar bombă, are o filmografie de excepție, chit că mai mult roluri secundare, dar să fii în The thing, Platoon, They live, Road house, Armaggedon sau Requiem for a dream nu-i chiar de colea. Plus de asta, cred că e actorul cu cele mai multe titluri în IMDB din câți am văzut, are 369.