The burning sea

Au dat-o bine de tot norvegienii pe disaster movies, iată că acum vor să atragă atenția cu The burning sea (Nordsjøen) după ce în anii trecuți am avut The wave (Bølgen) și The quake (Skjelvet). Desigur, disaster movies cu bugete foarte mici, să ne înțelegem cum trebuie din start, nu-s filme mamut a la Roland Emmerich.

Valul ne-a măturat, apoi și cutremurul ne-a scuturat, acum este rândul focului să ne înfierbânte.

The burning sea (numit și The North Sea) ne duce-n mijlocul apelor, pe-o platformă petrolieră gigant unde se pompează petrol de salivează până și saudiții.

În ciuda condițiilor vitrege, treaba merge ca placa de surf pe val, mai cu poticneli, dar dacă ești pe meserie, ajungi la destinație. Doar că Scaraoțchi nu prea se simte el bine cu atâtea picioare metalice care-l calcă pe tavan.

Așa că iadul bolborosește furios din adâncuri spre suprafață cu niște flatulații gazifere și pământul îl așteaptă cu un imens chibrit aprins.

Totul face boom și ditamai platforma petrolieră își ia brusc un somnic forțat sub apă, iar Sofia (Kristine Kujath Thorp), expert în salvări maritime, este chemată la datorie să caute supraviețuitori printre dărâmăturile subacvatice. Nu stă pe gânduri, își ia cel mai mare dildo cibernetizat cu articulații în zonele cheie (nu vă gândiți la prostii) și purcede la drum.

Ca atare, povestea este aia STAS, clasică, nu sare din schema tipizată, câțiva eroi se aruncă în mijlocul văpăilor întru salvarea celor oropsiți de soartă. Nu lipsește sacrificiul lacrimogen și avem și puradelul îndurerat.

The burning sea pornește destul de promițător, parcă pregătit să-mi citească gândurile, că m-am dus imediat cu mintea la Deepwater Horizon și nu trec 2 minute că personajele m-au simțit că mă foiesc cu nerăbdare și discuția lor decurge cam așa:

– Am dat de dracu!!!

– De ce?

– Mai știi pățania cu Deepwater Horizon?

– Da.

Aici eu eram deja fericit, pregătit de un spectacol pirotehnic pe cinste, dacă ăștia au făcut trimitere la Deepwater Horizon este clar că urmează distracție de senzație.

Și ultima replică din discuție:

– Îhî, numai că noi avem 350 de asemenea platforme.

Din păcate, The burning sea rămâne la stadiul de promisiune, uitasem în acel moment că bugetul a fost de 8 milioane de dolari, deci de unde atâtea dezastre?

OK, deci nu este atât de spectaculos din punct de vedere inflamabil pe cât mă așteptam, din cele 350 de platforme filmul se concentrează doar pe una, adică reduce tensiunea de la nivel global la nivel personal, ceea ce conferă producției o senzație intimă.

Hai să scot iepurele uriaș din joben, filmul este un semnal de alarmă ecologic cu privire la distrugerea planetei din punct de vedere bio cu permanentele noastre extracții petroliere care distrug fauna acvatică și nu numai, că dacă s-ar întâmpla acel eveniment din film (alunecarea Storrega), unul deloc SF, atunci kaput Europa.

Ca acțiune, The burning sea nu prea excelează pentru că scenele spectaculoase sunt extrem de rare și, deși sunt la scară uriașă și chiar bine executate tehnic, durează mult prea puțin pentru a mă satisface pe deplin.

Într-adevăr, avem o secvență în care focul cucerește întreg ecranul (a se citi întreaga suprafață a apei), dar asta durează vreo 4-5 secunde. Spectaculos, dar scurt.

În rest, filmul se concentrează pe-o misiune de salvare la cârma căreia se află Sofia și am primit un răspuns fără echivoc ce s-ar întâmpla într-un asemenea film dacă personajele ar lua deciziile corecte și nu ar acționa ca niște idioți. Ei bine, am aflat, filmul s-ar termina prea repede.

Se insistă prea mult pe relațiile personale, nu era nevoie de atâta construcție umană, că oricum diclim din prima cine, cum și când. Dar am înțeles motivația, ideea de la bază este una excelentă, doar că filmul nu este hollywoodian, nu a avut cu ce să transpună pe ecran potențialul devastator al unui asemenea dezastru combinat: natural și uman.

Când s-a încins mai tare acțiunea și fierbeam de anticipație pentru ceea ce credeam că va urma, hop și așa, The end.

The burning sea este un disaster-movie pe plan secundar, nucleul este reprezentat de uman, dar până la urmă a fost decent, de nici n-am simțit când au trecut cele peste 100 de minute ale filmului, când a venit deznodământul culminant, eu credeam că sunt abia pe la jumătate.

The burning sea este captivant pe partea umană, cu personaje care se pricep la ceea ce fac și nu le curge bale de prostie din urechi, iau niște decizii lăudabile, dar dezamăgitor pe partea distructivă, că eu voiam mai mult pentru delectarea ochilor, cele câteva cadre scurte cu focul nebun care făcea prăpăd pe apă fiind insuficiente pentru a-mi potoli dorința năvalnică de a vedea lumea făcut praf fictiv.

Așa că dacă vreți un disaster-movie non-imbecil, dar mai mult movie decât disaster, The burning sea merge cât să consumați 6 barili de petrol.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Attack

Zee5, un serviciu de streaming indian, a lansat Attack, un film de acțiune care mi-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.