The chase

The chase mi-a apărut pe retină pentru că am stat cu fundul pe telecomandă și buca stângă a apăsat din greșeală butonul Netflix. Și The chase a fost prima recomandare.

Am zis că „In ass I trust” și am rămas să urmăresc filmul.

Titlul este un pic înșelător sau pus la sanchi, pentru că, având în vedere premisa, cu greu aș putea spune că este vorba de o cursă în adevăratul sens al cuvântului.

Pornește inofensiv și pe un ton comic cu Deok-soo în prim-plan, un deținător de imobile, mai în etate, cam abraziv, sictirit, aspru, fără chef de dume, care-și bate la cap chiriașii să plătească restanțele. Ghinionul lui este acela că are niște clădiri cam dărăpănate, prin urmare și chiriașii sunt pe măsură, oameni modești, simpli, care au alte probleme mai stringente decât plata chiriei.

Dar Deok-soo este ca un buldog, odată ce a prins în dinți plata chiriei, nu se lasă cu una, cu două.

Nimic interesant până acum? Așa ziceam și eu.

Doar că The chase detonează bomba. În ograda lui Deok-soo se nimerește să crape un chiriaș mai în vârstă și ce părea a fi la început un simplu deces al unui om singur se transformă în ceva mult mai sumbru, pentru că încep să se adune cadavrele unul peste altul, numai oameni bătrâni. Oare chiar a venit Cucoana cu Coasa și a făcut ceva reduceri, taie unul, crapă patru, sau se întâmplă chestii neortodoxe prin peisaj?

The chase este un film atipic, eu unul nu îmi aduc aminte să fi văzut vreunul cu asemenea personaje care țin capul de afiș. Într-adevăr, premisa de bază, cea cu investigația deceselor suspecte, nu este ieșită din comun, dar filmul capătă un aer inovativ datorită celor care participă la acest demers detectivistic.

Pe scurt, The chase este un film geriatric pentru că protagoniștii sunt niște cetățeni venerabili care se înhamă la o misiune specifică unor tinerei zvelți, agili și cu instinctele la pândă pentru că pericolele sar după fiecare colț.

Povestea este destul de suculentă și cu prea multe surprize pentru a o aprofunda, cert este că Deok-soo intră într-un vârtej de crime ce se întind pe o durată de zeci de ani și este ajutat de un la fel de venerabil Pyeong-dal (Dong-il Sung – Geolkapseu). Plus că îl avem și pe Ho-jin Chun (Veteran).

Îmbârligăturile sunt la fiecare pas, surprizele vin în avalanșă, iar modul în care se desfășoară acțiunea are menirea de a te captiva fără să scoată sufletul din tine.

Ritmul este lent, dar nu pentru că ar fi scenariul slab sau stângace, ci pentru că vine natural, ca urmare a vitezei de melc, lucru de înțeles, cu care se deplasează eroii noștri ad-hoc.

Mi-a plăcut The chase, deși nu are deloc acțiune tinerească, are menirea de a te pune pe niște piste atât de greșite, dar despre care poți să juri că-s cele bune, ce n-am pomenit. Se joacă mișelește cu neuronii spectatorilor prin tot felul de artificii scenaristice, iar prezența seniorilor în prim-plan contribuie la o senzație diferită față de alte filme. Tonul rămâne unul grav, cu criminali siniștri și elementele specifice unui thriller sud-coreean ca la carte.

The chase poate fi considerat și un protest al celor vârstnici, de prea multe ori considerați inutili și incapabili de ceva folositor societății, și să mor de nu mi-a dat o lacrimă când am perceput mesajul din spatele poveștii acesteia polițiste, un mesaj care ne transmite că, indiferent de vârstă, orice poate fi valoros, poate contribui cu ceva și, ce este mai important, poate iubi.

M-a impresionat și evoluția personajului principal, dar și motivele din spatele neplății chiriei, toate cu dublu înțeles, găseai ceva profund în fiecare replică rostită și în fiecare acțiune luată de cei aflați în suferință, oameni pe care, în vâltoarea vieții, nu prea îi mai băgăm în seamă.

Imaginați-vă orice thriller cu un criminal în serie dar redat cu viteza 0,5x, deci este un film molcom, care nu se grăbește undeva, pentru că mai rapid de atât nu se mișcă acești „old geezers”, dar nu am avut nicio problemă cu asta. Din acest motiv, The chase este și amuzant, văzându-i pe eroii de conjunctură cum îi apucă durerea de șale sau li se termină aerul după ce urcă 4 trepte, dar și trist pentru că, la dracu, este o privire aruncată în viitorul fiecăruia dintre noi, ăștia mai tinerei care se consideră încă invincibili.

Și iată niște actori bătrâni care își interpretează vârsta, nu precum unii, ale căror nume sunt ușor de intuit, care se dau mari zmei adolescentini, dar abia-și târâie flatulațiile-n pamperși.

Stați că mi s-a pus un cârcel, să scap de el și apoi cumpăr pentru The chase 8 flacoane de BenGay.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer:

Link IMDB

About admin

Check Also

The virtuoso

The virtuoso este un thriller din 2021 a cărui acțiune este plasată într-o locație bucolică, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *