Nu am avut de ales și m-am proptit în The day the Earth blew up, un film animat Looney Tunes, că vorba aia, copil am fost și eu odată.
🎬 The day the Earth blew up – Premisă 📖
Daffy Duck și Porky Pig (ambii „vociferați‟ de către Eric Bauza) își duc viața în casa lăsată moștenire de fermierul Jim, cel care i-a crescut după ce i-a găsit abandonați.
Au o mare problemă pe cap, un fel de Piedone pus pe inspectat vine să le ia locuința la purificat. Deși își aranjează și ei cum pot coșmelia care stă să se dărâme, uită un detaliu important: nu au acoperiș.
De ce?
Pentru că tocmai a fost distrus de o navă extraterestră care a lăsat în urma ei o mâzgă stranie de un verde fosforescent.
Așa că rața peltică și porcul bâlbâit se apucă să investigheze problema.
💭 The day the Earth blew up – Comentariu 🍿
Dacă aș scrie că animația este originală ca idee, m-ați prinde cu mâța-n sac pentru că împrumută destul de mult din filme precum Invasion of the body snatchers și Armageddon.
Dar ideile preluate sunt dezvoltate din punct de vedere al imaginației și duse într-un tărâm al exagerării ridicole care se potrivește de minune cu o animație zglobie.
Prima parte, cea în care asistăm la schimburile de replici dintre cele două personaje legendare, nu este vreo reușită în materie de amuzament sau divertisment.
În afară de câteva dume cu umor meta care aruncă niște săgeți otrăvitoare spre marile studiouri producătoare de filme gunoiere și niscai sugestii cu vădită tentă sexuală, acea jumătate de animație nu prea are cu ce se lăuda.
În schimb, când se intră în partea secundă, cea în care acțiunea ia loc comediei, pot spune că am rămas stană de piatră cu ochii lipiți de ecranul din sala de cinema pentru că, ei bine, se întâmplă chestii multe.
Daffy Duck și Porky Pig au de-a face cu un extraterestru malefic care vrea să cucerească Terra cu ajutorul gumei de mestecat (nu, nu vă iau la jumulit și nici nu vă pârlesc șoriciul) și doar ei îl pot opri pentru că s-au prins de planul său diabolic.
În același timp, Porky a pus ochii și pe o scroafă, scuze, dar cum altfel pot să-i zic unei porcine feminine, Petunia (Candi Milo), pe care tot încearcă s-o îmbrobodească pentru a-i arăta cocina lui.
Bineînțeles că peripețiile lor ar fi lipsite de neprevăzut dacă Daffy Duck nu ar fi cel mai mare încurcă-lume, făcând totul pe dos și punând piedici peste piedici, că una aude, dar alta face.
Surprinzător pentru o animație ce se anunța a fi simplistă, scenariul devine chiar complex în actul final când apar și niște dezvăluiri atât absurde, cât și inteligente prin inventivitatea lor.
Din punct de vedere al aspectului tehnic nu ar fi multe de comentat, filmul arată ieftin, bugetul fiind unul destul de modest, de 15 milioane de dolari, dar nici nu era cazul de extravaganțe vizuale pentru o astfel de peliculă.
Cum în copilărie am crescut cu aceste personaje desenate deloc realist, nu mă așteptam să arate acum ca și când ar fi ieșite din laboratorul Disney.
M-au deranjat însă multiplele erori de continuitate, cu obiecte care apăreau și dispăreau pe nepusă masă, și unele dintre ele nu erau deloc mici.
Dar nici nu pot să beștelesc o producție destinată celor mici pentru astfel de neglijențe, că doar un adult își dă seama de ele, însă nici nu ar fi necesitat cine știe ce efort pentru a fi eliminate.
Cu atât mai mult nu pot critica lipsa de logică a unor acțiuni țăcănite ce sfidează orice regulă elementară din domeniul fizicii. Până la urmă este un film pentru copii, nu Oppenheimer.
De bază rămân mesajele despre prietenie și despre a fi alături de cel care are nevoie de ajutor pentru că asta înseamnă, printre altele, a fi o, chit că personajele sunt animale antropomorfizate.
🏆 The day the Earth blew up – Verdict 👍 sau 👎
Nu știu cât de mult vor fi atrași puștii din ziua de azi de asemenea personaje arhaice, gusturile generației de acum care se uită la desene viitoare fiind cu totul altele, de aceea suspectez că animația s-a bazat mai mult pe nostalgie.
Îmi dau seama că, per ansamblu, producția nu-i vreo reușită de pomenit nepoților, dar mi-a făcut plăcere să urmăresc aventurile celor două animăluțe drăgălașe care mi-au înfrumusețat anii prunciei.
Apreciez imaginația debordantă care a transformat o idee de mult fumată într-un concept zurliu care a dus la o peliculă extrem de agitată și cu multe evenimente stranii, ba chiar violente pe alocuri.
Și that`s all folks, nu-mi vine a crede că am ajuns să văd o animație Looney Tunes pe marele ecran și las copilul din mine să mestece 8 bucăți de gumă cu cea mai bună aromă din univers.
(4 / 5)