The last duel

The last duel este primul din cele 2 filme regizate de bătrânul, dar încă potentul, Ridley Scott care au fost lansate în 2021, celălalt fiind House of Gucci.

Povestea este una cu miasmă medievală pentru că ne duce în Franța sfârșitului de secol XIV unde nimerim peste Jean de Carrouges (Matt Damon – The martian) și Jacques Le Gris (Adam Driver – BlacKkKlansman), doi prieteni la cataramă care îl servesc pe regele Charles VI ce încă n-are tuleie la momițe.

Evenimentele istorice îi fac pe cei doi să se cam depărteze din punct de vedere amical, Jean este mai mult cu războiul, că n-are multă glagorie în bostan, știe doar cu sabia, iar Jacques o arde mai diplomat, are o limba delicată cu care face luciu mai ceva ca Mr. Ajax prin diverse zone dorsale regale, în speță ale lui Pierre d`Alençon (Ben Affleck – The accountant) pe care și-l face un aliat de nădejde.

Așa, gata cu istoria, premisa filmului este că soția lui Jean, Marguerite (Jodie Comer – Free Guy) dă cu goarna că Jacques nu a înțeles semnificația cuvântului Nu și a dat-o cu cracii-n sus contra voinței ei, răvășindu-i culcușul carnal destinat doar lui Jean și acum vrea dreptate spre stupefacția franțuzimii mirate că Marguerite nu înghite umilința ca multe alte femei și face și gargară multă pe deasupra.

Bărba-su se simte lezat în propria lui mândrie și cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât un duel până la moarte cu Jacques. Dacă Jean câștigă înseamnă că soția lui a fost violată, dar pierde, înseamnă că Jacques a avut cheia potrivită pentru centura de castitate. Știu, sună absurd, dar astea era mentalitățile și justiția în acele vremuri, uneori fără vreo legătură cu realitatea.

M-am obișnuit destul de repede cu faptul că, deși filmul este plasat în Franța medievală, toți o rup pe engleză și poceau într-un hal fără de hal numele franceze din mai multe silabe. Ba chiar am înghițit și faptul că vorbeau în engleză, dar cântau în franceză, că nah, parcă dialogul era beat și mergea împleticit într-un stil bilingv.

Poate aspectul care mi-a plăcut cel mai mult a fost seriozitatea filmului. Destul de rar mai dau peste filme sobre care să aibă și notorietate.

Ce n-am priceput deloc a fost alegerea regizorului de a reda firul narativ din trei puncte de vedere separate, evident, al celor trei personaje principale.

Ideea, la bază, este interesantă, am mai văzut asemenea producții precum Vantage point, în care același lucru era prezentat din mai multe unghiuri, dar aici nu văd motivul pentru această alegere.

De ce?

Pentru că  în esență nu diferă foarte mult cele 3 acte între ele pentru a fi justificată această senzație de deja vu pe care filmul o naște.

Mă așteptam să fie mai enigmatic, nu să îți spună direct care este adevărul. OK, este bazat pe fapte reale, deci se presupune că un om educat ar avea habar despre această poveste, dar m-aș mira să fie prea multă lume familiarizată cu acest eveniment, se putea un pic mai misterios, să ne lase să ne întrebăm pentru o perioadă mai lungă de timp dacă a fost consens sau nu.

De aceea durata filmului este foarte exagerată, în niciun caz nu era necesar să treacă de 2 ore jumătate până la finalitatea lui The last duel, cred că vreo oră este de pomană, cu aceleași scene repetate cu câteo mică adiție de câteva secunde de fiecare dată, dar insuficient pentru a-mi menține atenția erectă în permanență. Deja când ajunsesem la al treilea punct de vedere eram cu somnolența în izmene pentru că mai văzusem de 2 ori aceleași scene și auzisem de 2 ori aceleași replici.

Să fiu un pic rău, parcă Ridley nu mai are aceeași memorie la vârsta lui și tot uita că deja a filmat acele scene și nimeni nu a avut curajul să îi spună asta, l-au lăsat să le repete.

În schimb, tehnic filmul este monumental, atmosfera medievală este recreată la perfecție, cu o atenție ieșită din comun, de la construcțiile impresionante la costumele fastuoase, de la luptele brutale și haotice în care sângele țâșnea mai ceva ca dopurile de la sticlele de șampanie de revelion până la mentalitatea înapoiată care te șochează, în special în ceea ce privește rolul femeii în societate.

Se poate spune că este un film feminist, dar nu unul forțat, nu am simțit că vrea să ne bage cu barda-n cap un mesaj contemporan și relevant, ba chiar te pune pe gânduri când îți dai seama că nu s-au schimbat prea multe, în fruntea țărilor sunt în continuare niște fanfaroni ahtiați după putere care ar face orice să se agațe de un titlu sau un scaun, iar pulimea robotitoare a rămas la fel de tâmpă și botanistă în sclavia ei, chiar dacă tehnic am evoluat mult, la nivel intelectual nu sunt diferențe atât de mari. Poftim o mică mostră de „evoluție”:

The last duel nu este un film foarte activ, pierde mult timp cu bălăreală (faceți și voi o anagramă) verbală care ucide ritmul, așa că nu trebuie să vă așteptați la prea multe scene de lupte sângeroase grandioase, pentru că nu le avem. Cele prezente sunt destul de scurte, se termină repede și nu au darul de a satisface simultan spectatorii.

Păcat de motivul repetitiv uzat pentru că altfel The last duel ar fost un film bun, mai molcom, bătrânesc, fără agitația unor efecte speciale epice, se vede că este țintit spre o audiență mai „nesmartphonistă‟ (să fac un pic trimitere și la declarațiile cam dure ale lui Ridley Scott la adresa audienței tinere), care are răbdare cu un stil mai lent, dar nici în halul ăsta.

Plus de asta, nu este deloc subtil filmul, nu ne lasă pe noi, spectatorii, să ne prindem de adevăr, să cântărim singuri dovezile, să fim noi judecători și călăi.

Spoiler sau nu, dacă vă uitați o faceți pe barba voastră, dar micuțul video de mai jos nu conține nicio scenă cu personaje, nicio linie de dialog, ci este un colaj de câteva secunde doar cu denumirea celor 3 acte care ne cam spune totul.

Actoria nu m-a impresionat și nu a fost vina interpreților, ci din cauza naturii poveștii, mă cam zgâriau pe urechi denumirile franceze pocite de englezi.

Nu vrea să ponegresc prea mult The last duel, dar dacă aș fi dormit de la finele actului 1 până la desfășurarea efectivă a ultimului duel eram cu laudele grămadă de nu era adevărat. Din păcate, l-am văzut pe tot, așa că nu pot să îi trag decât 6 mănuși peste față din motivele expuse mai sus, este doar decent în opinia mea, deși avea potențial de excelență. Dacă tăia unul din cele 3 capitole, nota creștea la 7, dacă tăia 2 din 3 se ducea la 8.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Aline

Să nu zic că plătesc de pomană abonament la HBO Max, m-am pus pe răsfoit …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.