The amazing Spider-Man 1

După răsunătorul eșec (critic și al audienței, nu la box office) al lui Spider-Man 3, Sony l-a rebootat pe arahnidul nostru uman odată cu lansarea lui The amazing Spider-Man 1.

Regizat de Mark Webb (hi, hi, zici că special l-au căutat pe domnul Marcel Pânză), filmul reia geneza lui Spider-Man.

Acum sincer să fiu, poate n-ar trebui să fiu atât de beștelitor având în vedere că nu este vina lui că mă pusei să revăd toate filmele într-o perioadă scurtă de timp, dar sufletul negru nu mă lasă la greu și deja mă ia cu dureri de cap asistând iar la aceeași poveste.

Cred că ați prins deja ideea, că abia ce pusei trilogia originală. Peter capătă puterile unui păianjen, Gwen (Emma Stone – The Croods) îi ia locul lui MJ și inamicul care o va da pânză-n gheare cu Spider-Man este Lizard, nu mai este Doc Ock, este Șopârlescu Monstrulescu (Rhys Ifans), un om de știință (că numai cu din ăștia se luptă Spider-Man) care vrea ceva recombinări genetice să ajute omenirea, să afle bărbații pentru prima oară în viața lor ce gândesc femeile, iar doamnele să își dea seama de ce masculii se gândesc mereu la cei 4 F primordiali: fotbal, femeie, foame și f…., ups, am uitat, suntem pe sistem PG13.

Iar o luăm de la capăt cu belirea unchiului Ben (Martin Sheen – Apocalypse now) și cu înțepătura de păiajen care acum îl penetrează pe Peter pe la gât, nu la mână? Mă, dar de ce nu schimbați un pic lucrurile? Ia s-o crăpați pe mătușa May (Sally Field – Forrest Gump) în loc să o tot întineriți.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost alegerea cam nepotrivită a lui Andrew Garfield (Hacksaw Ridge) în acest rol, pentru că gagiul este sexy și n-are deloc moacă de tăntălău tocilar, astfel încât nu prea este credibil în izmana lui Peter Parker. Pe ăsta îți vine să-l inviți în club, nu să-l bagi cu capu-n toaletă.

Și o altă modificare este aceea că venele lui Peter (sau de unde mă-sa țâșnea mâzga lipicioasă) nu mai secretă pânză, ci este el atât de deștept încât a inventat dispozitive care să-l ajute în bălăngăneala urbană.

În rest, filmul este lacrima primei producții, ideea de bază este aceeași, până și răufăcătorul urmează în mare parte aceeași traiectorie din Spider-Man 1 (cu mici diferențe), cu aceeași motivație și aceeași gândire polarizantă, o combinație de pașnic și malefic.

Dar The amazing Spider-Man 1, în ciuda senzației pregnante de deja-vu amețitor, este ușor de privit, fiind parcă mai serios, Peter de aici nu este atât de jovial și împiedicat ca în trilogia lui Sam Raimi, este oarecum mai filozofic, contemplativ, mai răzvrătit și enervant din alte motive decât Tobey Maguire. Păianjenul lui Garfield nu-i atât de firav, de timid, ba chiar are o doză cam mare de aroganță în el, o interpretare diferită, dar fără să schimbe personajul în nucleul său comportamental.

Filmul iese la interval și cu ceva scene emoționante, și nu mă refer doar la trecerea la cele sfinte a blândului Ben, pot spune că din toate filmele cu Spider-Man aici am primit cea mai lacrimogenă scenă care nu implică sucombarea vreunui personaj.

Sunt prezente la datorie ceva modificări ale firului narativ, dar la nivel de finețuri, nu-i nimic fundamental schimbat încât să genereze o nouă specie de film.

Sare clar în evidență avansul tehnologic, aici efectele speciale sunt de-a dreptul excepționale comparativ cu decada anterioară, iar plimbatul lui Spider-Man printre clădiri la viteze amețitoare generează pogoane de adrenalină, mi-a dat și rău de înălțime, dar mi se și făcuse teamă să nu care cumva să-i deschidă cineva o fereastră în nas să-și pună chiloții la uscat.

Apropo, cine face curat după câte pânze împrăștie Spider-Man într-o noapte de vigilență?

Secvențele de acțiune nu sunt chiar spectaculoase pentru că natura răufăcătorului trage mai mult spre canale înguste, umede și urât mirositoare decât spre suprafața propice unor lupte explozive, dar partea de final îngrămădește destule confruntări palpitante în care, slavă Domnului, Gwen este prezentă, dar nu ca demoazela în pericol, ci pune și ea osul la treabă.

The Amazing Spider-Man 1 este un film decent, dar se simte o lipsă de pasiune, nu mai este prezentă acel sentiment de uimire, pare un produs corporatist, și cred că faptul că se apropia termenul limită de 5 ani de la ultimul Spider-Man a avut un cuvânt de spus, Sony A TREBUIT să facă acest film nu că ar fi avut cine știe ce idee originală de scenariu bombă, ci l-a scos pentru că altfel pierdea dreptul de a mai face filme cu Spider-Man. Asta este senzația pe care mi-a lăsat-o.

Astfel, producția nu se ridică la nivelul primelor 2 Spider-Man în ciuda faptului că tehnic arată mai bine, dar nu este nici vreun carcalete de ghiveci incoerent ca Spider-Man 3.

Se observă cu ochiul liber că scenariul este grăbit, începe cu un fir secundar narativ legat de părinții lui Peter, fir abandonat rapid, unele personaje sunt pomenite la greu în anumite momente, ca apoi să dispară subit din peisaj, producătorii au adus actori de calibru în roluri secundare de pomană, doar pentru panaș pentru că nu sunt utilizați așa cum ar trebui.

Una peste alta, The amazing Spider-man 1 nu a impresionat prin ingeniozitatea scenariului, doar au scuturat praful de pe paginile lui Spider-Man 1 și au mai schimbat câte ceva în ideea de a nu supăra pe cei care au văzut originalul de acum 10 ani și în speranța de a atrage o serie nouă de fani care să pompeze bani în bilete.

De la mine sănătate și 7 brațe puternice.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Spider-Man

Itsy bitsy spider, a venit timpul pentru Spider-Man, cel din 2002, ca pregătire pentru ăla …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *