The lost weekend

The lost weekend1945

The lost weekend a ieșit mare câștigător la Oscaruri cu premii pentru cel mai bun film, cel mai bun actor principal, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu. Așa că are toate motivele să deschidă o sticlă cu șampanie. Sau nu?

 

🎬 The lost weekend – Premisă

Don este un aspirant scriitor care cară după el mașinăria ce pune litere pe foaie. Dar al naibii statut de aspirant se pare că nu-l părăsește neam pentru că asta este de ani buni.

Încă nu a reușit să scrie ceva care să poată fi publicat.

Fratele său vrea să îl ia într-un weekend prelungit să se relaxeze că poate așa îi vine inspirația, departe de tumultul unui oraș gălăgios și plin de ispite la tot pasul.

Însă Don nu este interesat de TOATE ispitele, ci de una singura, licoarea bahică plină de multe grade care îl atrage ca un magnet imuabil.

Dragii mei, iacă-tă că Don este un alcoolic get beget pentru care a pune buzele pe un strop de tărie reprezintă o dorință mai puternică decât cea de a pune buzele pe altceva.

Va scăpa oare de această adicție nenorocită?

 

💭 The lost weekend – Comentariu

Producția are meritul de a aborda un subiect destul de tabu în acea perioadă mai mult romantică a cinematografiei, anume alcoolismul.

Asta duce la realizarea unui film serios, morbid de serios, pentru că nu tratează superficial acest flagel care ia mințile a zeci milioane de oameni an de an.

Ia de coarne această dependență și prezintă cu lux de amănunte ce efecte devastatoare poate avea asupra trupului și, mai ales, asupra minții această prietenie imaginară cu Bacchus.

Poate că acum filmul pare desuet, nu atât de devastator pe cât ar putea fi, însă în acele vremuri era ceva nemaivăzut.

Să nu vă așteptați la orgii nocturne cauzate de îmbătarea simțurilor care te face să nu mai raționezi sau la jafuri îndrăznețe pentru a obține un leu nu pentru Ateneu, ci pentru o dușcă de rachiu.

The lost weekend se concentrează mai mult de frământarea interioară a unui om care știe că băutura îi face rău, dar în același timp nu se poate abține.

Nu poate refuza acest cântec al sirenei care îl scufundă într-un ocean de alcool pentru a-i fura apoi mințile.

Actoria lui Ray Milland chiar a meritat Oscarul, interpretează foarte bine un om măcinat de frământări perpetue, de gânduri negre, în a cărui privire licăre dorința eternă de a degusta un păhărel, doar atât, apoi o duzină, de tărie otrăvitoare.

The lost weekend

 

Este ușor de înțeles că unul din efectele consumului excesiv de alcool este stricarea relațiilor cu cei din jur.

Iar The lost weekend nu se putea detașa de acest aspect și prezintă două categorii de oameni.

Unii care se satură de un asemenea comportament inapt, și oare sunt de blamat? Când vezi că toate eforturile de a-l convinge pe cel drag de a renunța la otrava lichidă sunt în zadar, nu-ți vine să-l lași în plata Domnului?

Alții care rămân până la final alături de oropsit, încercând prin orice mijloace să-l convingă că singurul lucru pe care îl va aduce sticla cu pălincă este pierzania.

Eu aș fi intrat în prima categorie. Știu, sunt cinic, dar nu înțeleg plăcerea de a turna în tine otravă sub formă de alcool care nu te ajută cu nimic. În afară de a uita de necazuri care însă nu se vor evapora, vor reveni la trezirea din beție.

Bine, de aici și nevoia continuă de a fi matol în permanență.

Concepția mea este una radicală, ori ești bărbat să înfrunți treaz problemele vieții, indiferent care și câte sunt ele, ori ești fătălău și dai bir cu fugiții în uitare cu ajutorul băuturii.

The lost weekend este destul de scurt, deci nu a avut menirea să mă perpelească prea mult prin furcile caudine ale prostiei personajului principal pe care îmi venea să-l iau la palme când refuza compania unei domnișoare ce-l iubea din tot sufletul doar pentru a se lipi de o sticlă cu poșircă.

M-a cam enervat o îndelungă secvență de operetă, Traviata lui Verdi, n-am înțeles scopul scenei, mă plictisise în asemenea hal încât îmi venea să dau o dușcă pe gât să o uit. Aaa, acum am înțeles.

 

🏆 The lost weekend – Verdict

Nu pot spune că m-a afectat prea mult filmul, nu mi-a atins nicio coardă sensibilă pentru că poate sunt și neafectat de această adicție.

Acum să mă laud singur, odată m-am făcut muci, la 18 ani, de atunci am jurat, și așa a fost, că nu mai pun gura pe băutură încât să mă îmbăt, pentru că acea senzație a fost teribilă.

Și dacă eu am putut, atunci am pretenția și de la restul să facă la fel.

Regia este semnată de Billy Wilder care, odată cu acest film, a înhățat primele 2 (regie și scenariu) dintre cele 6 Oscaruri ale sale, celelalte fiind pentru Sunset Blvd. (scenariu), The apartment (regie și scenariu) și unul onorific în 1988.

Să finalizez înainte să se închidă cârciumile, The lost weekend nu m-a gâdilat în punctele sensibile, dar l-am urmărit în mare parte fără să-mi dau ochii peste cap pentru că nu este deloc un film naiv.

Din contră, este unul cu o atmosferă gravă și atacă un subiect teribil, așa că închin în cinstea lui 7 … cești cu ceai sau căni cu cafea.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Hamlet

Hamlet

1948 Laurence Olivier regiza și juca în Hamlet, filmul care a plecat acasă de la …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.