Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am crezut că The pod generation, după titlu, este despre cum să scoți fasolea din păstăi, dar m-am înșelat.
🎬 The pod generation – Premisă 🕮
Bine ați venit în viitor, unul nu prea îndepărtat, în care tehnologia este la tot pasul.
Rachel (Emilia Clarke – Last Christmas) are o slujbă bună de care nu se poate despărți sub nicio formă.
Dar ceasul biologic începe să-i ticăie mai ceva ca hainele talibanilor sinucigași, așa că trebuie să trântească rapid un bebeluș.
Fără să se consulte cu soțul Alvy (Chiwetel Ejiofor – The old guard), că nu-i trupul său, ea decide că ar fi mai bine să o pună de-o sarcină artificială.
Adică să nu care zigotu-n cuptorul ei, ci într-un ou cibernetic de ultimă generație ce îndeplinește funcția de uter.
Că doar de aia evoluăm, nu? Să ne naștem prin ouă, ca găinile.
Iar această hotărâre generează o serie de situații care lasă spectatorul tot mai perplex din motive mai mult decât evidente.
💭 The pod generation – Comentariu 🍿
Acțiunea filmului este plasată undeva între prezentul nostru și viitorul din Idiocracy.
Lumea nu s-a tâmpit de tot de trebuie să facă treaba mare cu manualul de instrucțiuni în față, dar nici mult nu mai are.
Și dacă spre asta ne îndreptăm, împușcați-mă de pe acum să scap de o suferință.
Mai degrabă prefer inteligența artificială din The Terminator care vrea să ne extermine decât pe asta de aici care cică are grijă de noi, dar ne transformă în legume umblătoare cu creierul făcut piure.
Este un film pe care cu greu l-am finalizat, nu pentru că ar fi un munte de gunoi, ci pentru că m-a enervat extrem de mult prin personajele imbecile și lipsite de orice dram de rațiune pe care le-a creionat.
Imaginația scenariului s-a dus până într-acolo încât oamenilor le este frică s-o mai bage în gură.
Mă refer, evident, la o bucată de fruct cules direct din copac.
Este, așa cum v-ați dat seama, o satiră nu acidă, ci veninoasă, cu privire la direcția greșită înspre care a apucat-o omenirea, o traiectorie care este echivalentă cu stingerea speciei.
Trage un semnal de alarmă cu privire la progresul tehnologic prea avansat care se va transforma la un moment dat în regres exponențial uman.
Ideea care a stat la baza filmului este una ce merită explorată, dar pelicula care s-a născut din ea este una cu mari defecte genetice scenaristice.
Nu știe să o dezvolte deloc bine și se rezumă la a prezenta situații absurde care bat la poarta trogloditismului și cam atât.
Parcă dinadins marșează pe acest aspect, să mă irite din cale afară încât ajunsesem să țip la personaje să-și bage mințile în cap.
Da, este OK să naști natural, așa cum evoluția a vrut, așa cum femeile din epoca de piatră s-au descurcat, așa și cele din viitor ar trebui să poată.
Da, este în regulă să te îmbraci singur, fără să îți spună un AI că sâmbătă trebuie să iei chiloții pe care scrie sâmbătă.
Da, este recomandat să mănânci o portocală naturală, nu una creată digital de o imprimantă 3D.
Dincolo de asta, nu se întâmplă nimic palpitant în The pod generation, are un caracter soporific, dacă nu era coloana sonoră cred că putea să mă ia somnul în orice moment.
Portretizarea personajelor lasă mult de dorit, aplecându-se într-o anumită direcție care nu mi-a plăcut.
Nu mai insist pe acest aspect, o să aflați în film la ce mă refer.
Estetic se prezintă deosebit de bine, nu exagerează cu un viitor prea futurist deoarece multe dintre sculele inteligente folosite în film nu par deloc SF.
Probabil că în curând le vom putea folosi și noi, deși asta nu este deloc de bine.
🏆 The pod generation – Verdict 👍 sau 👎?
Este o poveste în care idioțenia este regina ridicată la rang de normalitate, iar cine nu se conformează este considerat inferior, ciudat și perimat.
Subiectul atacat este unul grav, dar personajele sunt prea caricaturale, iar comportamentul lor prea juvenil pentru a le lua în serios.
Poate tocmai asta o fi fost ideea, să fie o comedie seacă, dar nu am găsit nimic amuzant în deciziile lor imbecile și gândirea de maimuță lobotomizată cu satârul ruginit.
Ia un proces înălțător, vital pentru supraviețuirea speciei umane, adică nașterea, și îl bagatelizează atât de mult încât filmul devine chiar jignitor pe alocuri.
Pornește ca din pușcă, având o premisă intrigantă, dar se fâsâie imediat și o dă în baliverne plictisitoare, spermatozoizii scenaristici neputând fecunda așa cum trebuie oul ideii.
Așadar, startul este excelent, dar maratonul a continuat în pași poticniți și a ajuns la finiș gâfâind de mama focului.
Măcar finalul este un pic dătător de speranțe, dar este prea puțin și prea târziu.
Ca atare, nu pot să-l blagoslovesc cu mai mult de 5 capsule fertile.
(2,5 / 5)
