The Moon

The MoonNe lansăm cu tupeu spre The Moon, un film parțial dramă, parțial SF și mai mult „disaster movie‟.

Vine din Coreea de Sud cu certificatul de botez menționând titlul de Deo mun.

 

🎬 The Moon – Premisă

Bre, păi ce naiba, doar americanii să facă mizerie pe Lună? Vor și coreenii să vadă cum e să-ți înfigi steagul pe alte corpuri cerești, așa că o pun de un program cosmic.

Însă prima lansare are un sfârșit prematur, așa că o lasă baltă pentru ceva ani.

Dar le revine interesul și iată-ne în 2029 când a doua rachetă, nefăcută de Musk, părăsește atmosfera terestră.

Printre alții, la bordul ei se află proaspătul astronaut, fost marinar în armată, Hwang (Do Kyung-soo – Along with the Gods: The two worlds) care se miră de priveliștea superbă ce i se arată pe hublou.

N-are timp de contemplat pentru că soarele dă o flatulație puternică de strică aparatura navei și, spoiler nu prea este, că se întâmplă rapid, două treimi din echipaj se duc pe copcă.

Așa că Hwang rămâne captiv în spațiu.

 

💭 The Moon – Comentariu 🍿

Nu este cazul să fac multă filozofie neavenită pe seama acestei premise pentru că știu că sună foarte familiară.

De ce?

Pentru că-i un amalgam de Gravity, The martian și chiar Moon, scenariul împrumutând elemente din aceste producții, aș putea spune într-un mod nesimțit.

Asta m-a dezamăgit un pic, că aveam pretenții mai mari de la coreeni, nu să dea cu jula-n portofoliul hollywoodian, dar până la urmă, ce naiba să și faci singur, acolo, sus?

Odată ce m-am obișnuit cu ideea asta, am revenit la sentimente mai bune pentru că în ciuda faptului că-i o copie aproape la indigo este una reușită care mi-a plăcut.

Iese în evidență cu ritmul nemilos care nu stă mult pe gânduri, nici nu am apucat să mă aclimatizez cu orbita poveștii că deja am fost aruncat într-o serie infinită de probleme celeste.

Săracu Hwang n-are nici un moment de liniște, tot ce se poate întâmpla rău la el se nimerește.

Nu repară bine fermoarul de la toaletă, că îl bubuie meteoriții. Când crede că a rezolvat cu oxigenul, hop, rămâne-n pana prostului.

Și tot așa, defecțiunile tehnice și amenințările cosmice se țin lanț de mă năpădise teroarea de a muri în vidul întunecat de deasupra noastră.

Atât de plin de tensiune tenebroasă este acest film încât începusem să halucinez că eu sunt în locul lui Hwang.

The Moon

 

Acțiunea neostoită înseamnă că filmul are deficiențe în ceea ce privește caracterizarea personajelor, care sunt și multe.

Petrecem destul timp și la sol unde o armată de specialiști încearcă să-l aducă teafăr pe Terra pe captivul rămas blocat în spațiul neîndurător.

Astfel, se trece cam rapid peste construcția protagoniștilor și aici mă văd nevoit să trag scenariul de urechi deoarece a apelat la tertipul narativ leneș conform căruia toată lumea este rudă cu toată lumea sau se cunoaște cu toată lumea.

Contracarează însă cu un spectacol vizual care merită lăudat, chit că uneori arată destul de fals pe alocuri, dar nu îmi permit să cârcotesc în ceea ce privește acest aspect.

La 20 de milioane de euro buget se prezintă superb la acest capitol, mai ales că este și plin de acțiune.

Nu-i mare surpriză, că reiese din titlul filmului, Hwang ajunge și pe Lună.

Din fericire, este primul coreean care înfăptuiește această mare reușită.

Din nefericire, nu este deloc primit cu brațele deschise, ba chiar este bombardat în permanență de bolovani vitezomani, ceea ce duce la amplificarea unei tensiuni deja aflate la cote înalte.

Nu știu cât de realist este din punct de vedere al terminologiei științifice folosite sau al logisticii implicate, am o puternică impresie că a băgat multe baliverne fanteziste, dar asta nu umbrește mult din elementul distractiv.

În fine, nu ar mai fi prea multe de spicuit despre The Moon, este o reutilizare a ideii folosite în alte producții mai babane la nivel financiar cu care nu poate concura de la egal la egal, însă este pe acolo.

Desigur, în umila mea opinie, că altfel nu am cum să-l abordez, că încă nu-s robot să comentez fără să țin cont de propriile emoții.

 

🏆 The Moon – Verdict 👍 sau 👎

Cine a îndosariat cu acribie evenimentele care au avut în filmele pomenite la început de comentariu, le va recunoaște ușor în acest film.

Există însă și inserții originale care au legătură cu cultura coreeană care au reușit să imprime peliculei o senzație de individualitate astfel încât am simțit că este o producție venită de acolo.

Apar și niscai săgeți pline de vitriol aruncate către marea națiune americană, unele care pare-se că i-a deranjat pe criticii de pe acolo care au terfelit filmul.

Pe undeva le dau dreptate, că prea sunt pictați ca niște nemernici, dar „karma-i un bici‟, că și odraslele Unchiului Sam procedează la fel cu alte popoare prin filmele lor.

Eu nu pot să-l beștelesc mai mult de atât pentru că este doldora de acțiune incitantă, m-a pișcat previzibil și pe la pleoape, că altfel nu avea cum, și vizual este ceea ce trebuie.

Că nu dă pe dinafară de originalitate, așa este, dar lasă că și americanii au cărat cu camioanele filme din Asia pe care le-au refăcut în lipsă de altă inspirație.

Așadar, este o poveste care m-a purtat pe aripile vântului până-n spațiul cosmic cel lipsit de aer unde m-am speriat, bucurat, întristat și îngrozit cât să-i repar 8 motoare.

4 out of 5 stars (4 / 5)

YouTube #shorts

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

From up on Poppy Hill

From up on Poppy Hill

Kokuriko-zaka kara sau From up on Poppy Hill este al doilea film regizat de Gorô …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *