The trip

Nu vreau să vă sperii cu titlul original, așa că mă voi referi la filmul de față sub titulatura The trip care este, de fapt, I onde dager, un film norvegian disponibil pe Netflix pe care l-am descoperit dintr-o fericită nimereală.

Lisa (Noomi Rapace – Prometheus) și Lars (Aksel Hennie – The martian) sunt un cuplu destul de tinerel, ce nu pare a avea probleme, ambii prestând în domeniul cinematografiei, el este regizor (nu unul strălucit, de soap-opere melodramatice), ea este actriță (una în devenire ce momentan joacă în reclame despre disfuncții erectile).

Pentru a-și trage un pic sufletul și a încerca să mai aprindă oleacă de romantism în relație, cei doi planifică foarte amănunțit o excursie de weekend la o cabană proprietate personală aflată în mijlocul unei naturi sălbatice și mirobolante.

Eh, până aici toate bune și frumoase, este suficient să vă aduc aminte de 2 filme, Mr. and Mrs. Smith și War of the Roses, și vă dați singuri seama care-s intențiile lor reale de a ajunge la cabană.

El vrea s-o omoare pentru a pune mâna pe asigurare, ea vrea să-i ia piuitul din motive de nesatisfacere sexuală.

Dar povestea nu se oprește aici, intervin alte elemente perturbatoare în scenă, dar este păcat să continui cu premisa pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de a urmări acest film.

Regizat de Tommy Wirkola (What happened to Monday), The trip este un deliciu comic, unul incredibil de negru, dar și un festival sângeros ce nu este potrivit pentru cei care leșină la vederea unui ac steril de seringă încă aflat în ambalaj.

Faptul că ambele personaje sunt cam năroade și nu au gândit deloc bine planul de mătrășire duce la niște scene ilare, stupefiant de tembele și exagerate, dar și când se pun, în final, pe treabă și scot la înaintare inventarul aburcat la bord pentru a-și duce la bun sfârșit intențiile, se lasă cu un carnagiu visceral (și aici nu mai folosesc cuvinte la figurat, ci în sensul lor propriu).

Săreau mațe în toate direcțiile și eu mă țineam cu mâinile de burtă pentru că nu mai puteam de râs, atât de mișto este încropit acest film, reușește în același timp să te oripileze prin macabrul confruntărilor sângeroase, dar să te și isterizeze de râs pentru că toate personajele sunt așa croite încât să n-aibă un IQ prea isteț, dar unul suficient de sustenabil pentru a le permite să comită fel și fel de atrocități brutale.

Asta atunci când nu se fac de bășcălie prostească și reușesc să se adune după caterincile care sunt realizate pe seama lor.

The trip este un film matur, dar care nu se ia nicio secundă în serios. Sau, să fiu și mai abstract, este copilăros din cale afară, dar n-are nimic pentru puradei. Este de-o violență până la saturație, dar și de un zglobiu ludic, știe exact ce vrea de la viață și care-i scopul său, acela de a ne distra pe cinste.

Într-adevăr, realizarea tehnică nu-i cea mai strălucită, sunt momente în care cad pradă vătămărilor corporale excesive niște marionete extrem de vizibile, se exagerează și în ceea ce privește rezistența trupului uman când vine vorba de lovituri și contuzii, dar The trip este un rollercoaster plin de adrenalină care m-a satisfăcut pe deplin, nu a fost nevoie să-mi mimez extazul.

Regizorul se întoarce la origini, filmul seamănă mult cu Dead snow, deci dacă v-ați distrat la acea producție, cu siguranță veți hali pe nerăsuflate și The trip.

Ce m-a impresionat la film este scenariul bine îngrijit, deși nu cred că era nevoie de așa ceva pentru o astfel de peliculă, dar atenția la detalii și înșiruirea de firimituri care prevesteau câte ceva m-au făcut să apreciez și mai mult The trip.

Este un film ridicol, nimic de comentat aici, dar care mi-a adus aminte că filmele sunt, sau ar trebui să fie, o evadare din cotidianul plictisitor și aici scenariul, pe final, își bate știți voi ce de americani și de boala lor de a remake-ui orice și de a injecta și doza obligatorie de woke.

Limbajul, de asemenea, este foarte vulgar și kudos subtitrării de pe Netflix care nu înlocuiește orice înjurătură cu „La dracu‟ și traduce (mă rog, așa cred, că nu știu norvegiană) cu lux de amănunte și detalii verbale toate invectivele slobozite cu năduf de personaje, inclusiv reprezentări obscene ale sistemelor reproducătoare.

Mă mir cum au reușit actorii să-și păstreze calmul și să nu răbufnească având în vedere absurditatea situațiilor în care sunt puși, că pe mine mă bușeau râsul și groaza în același timp.

Că-i haotic, că-i exagerat, că-i nerealist, că-i stupid, ah, fuck it, ducă-se pe apa sâmbetei toate aceste puncte negative, nimic nu poate tăia până la os distracția pe care The trip mi-a oferit-o, așa că-s generos și îl răsplătesc cu 9 cataroaie.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Old Henry

Am vrut să scap de gustul amar lăsat de The harder they fall și am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *