Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
După ce am văzut Kill Bok-soon, Netflix mi-a recomandat The violence action. Și nu puteam să-l refuz, că nu-i frumos. Deși…
🎬 The violence action – Premisă
Japonezii din Yakuza se spintecă între ei într-o veselie, luptându-se pentru teritorii și pentru bani.
Din nefericire pentru războiul lor, un asasin feroce le dă mari bătăi cap, apărând de niciunde și făcând prăpăd printre ei.
Ai zice că sunt mulțumiți că le ușurează munca, doar că enigmaticul asasin nu face discriminare, omoară tot ce prinde.
Și cine-i misteriosul căsăpitor de gangsteri japonezi?
Kei (Kanna Hashimoto), o fătucă adolescentă ce pare o dulceață cu ochi inocenți, dar mortală de n-apuci să sugi o acadea că deja te-a lăsat lat.
💭 The violence action – Comentariu 🍿
Cum vorbim de un film japonez, aproape inevitabil discutăm despre adaptarea unei manga.
Și aici am avea dreptate.
Doar că mie mi s-a părut extrem de bizară abordarea acestui film.
A vrut să facă mai multe deodată, dar nu i-a ieșit mai nimic.
Nu știu cum este în manga, dar scenariul nu a fost capabil să se decidă cum vrea să fie povestea.
Ba una de benzi desenate cu super eroi pentru că a noastră Kei zici că este corcitură de:
– Spider-Man pentru că face salturi imense și zboară prin aer de nu-i adevărat;
– Flash pentru că are momente, comice desigur, în care se mișcă de nici n-o vezi, ferindu-se de proiectilele ce par că se deplasează în slow motion;
– Hawkeye Wick pentru că nu-și ratează niciodată ținta și are un fler pentru împlântarea unui glonț în fruntea adversarilor.
Ba una serioasă, ancorată în realitate pentru că sunt și secvențe foarte bune de acțiune în care nu avem fantasmagorii specifice personajelor cu superputeri.
Acest melanj dintre cele două aspecte diametral opuse mi-a generat leziuni cerebrale pentru că mă bucuram când spinteca artistic nătărăi, dar mă și enervam când făcea tumbe imposibile prin aer.
Câteva dintre scene sunt demne de Bollywood, atât de ridicole sunt prin încălcarea tuturor legilor fizicii și gravitației.
Mă așteptam la așa ceva de la un film indian, dar aveam pretenții mai mari de la unul japonez.
Plus că mi-a dat KO sângele ăla magic, nu că era CGI, că încep să mă învăț cu el, ci pentru că mânjea totul prin jur, mai puțin pe Kei.
Aveam impresia că era dotată cu un scut invizibil care respingea picăturile sângerii pentru că felia beregate și ciopârțea dușmani, dar nu am văzut-o pătată de hemoglobină.
Însă poate cel mai mare minus din The violence action este chiar personajul principal care este unul demn de zilele noastre, nefiind deloc credibil.
Mă tot întrebam când a acumulat fătuca atâta experiență în domeniu și de unde atâta expertiză în diverse stiluri de luptă când ea părea că abia a trecut prin câteva perioade lunare roșiatice, să fiu elegant în exprimare.
Are 30 de kilograme cu tot cu ghiozdan, perucă și moloz cosmetic și 1 metru jumătate înălțime cu bocancii platformă, dar posedă o forță nemaipomenită de-ți vine s-o chemi să-ți mute mobila prin casă.
Greu de crezut că o fetișcană mignonă ar fi capabilă să pună bețe-n roate, pardon, să bată cuie-n coșciug, of, ăștia sunt cu incineratul, să înfileteze capacul urnelor mafioților japonezi căliți în ani și ani de lupte.
Și este mai roză decât un flamingo-n dos.
Sunt și multe decizii stupide ale personajelor care par incapabile să se prindă de niște chestii banale, dar probabil acest element este specific părții caterincoase a filmului.
Adică sper că au fost intenționate momentele respective și nu că scenariștii au fost lipsiți de inspirație intelectuală.
🏆 The violence action – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film realizat pe stil anime, cu ciudățeniile specifice japonezilor.
Ecranul este umplut, când și când, de abțibilduri vizuale colorate și cu mult sclipici ca-n emisiunile lor trăsnite sau ca în desene animate.
Are și o pronunțată parte comică, dar una care cade în zona prostelii caraghioase, ce nu mi s-a părut deloc amuzantă.
Însă aici este posibil să intre în acțiune diferențele culturale, că nu multă lume vestică se împacă cu gusturile nipone în materie de divertisment.
Cu o poveste destul de alandala și fără cine știe ce urme de originalitate sau interes, The violence action (ce titlu bizar, ca tot filmul) nu mi-a plăcut mai deloc.
Asta deși are momente în care strălucește, dar predomină aiureala incoerentă pentru că scenariul nu se decide dacă vrea să fie serios sau o parodie.
Până apare continuarea, că așa mi-a lăsat impresia, mă duc să halesc 5 boluri cu supă ramen.
(2,5 / 5)
