Turning red

Pixar bate toba și trâmbițează trompeta prezentându-ne filmul Turning red, o animație de la unul dintre cele mai bune studiouri de filme din lume.

Premisa ne duce-n Toronto, Canada, unde suntem înmatriculați în sânul unei familii de sorginte chinezească a cărei adolescentă de 13 ani, Meilin, visează cu ochii deschiși să ajungă la un concert al unei trupe de băieți, un fel de Backstreet Boys la mâna a doua.

Deși este considerată o ciudată la școală, are o gașcă de prieteni la fel de zurlii precum ea, deci nu duce lipsă de activități social-distractive.

Doar că neamul din care face parte ascunde un secret oriental bine păzit care iese la iveală din Meilin mai devreme decât se anticipa.

Doamnele familiei se transformă într-un panda uriaș atunci când sunt invadate de emoții puternice și Meilin află asta pe nepusă masă și pe propria piele, cu efecte nedorite, nefiind deloc pregătită pentru această metamorfoză ancestrală plină de misticism pe care nu și-a dorit-o.

Ce este de făcut într-o asemenea situație? La cine apelăm pentru dezamorsarea bombei pufoase roșiatice incontrolabile care face ravagii prin oraș? Va reuși Meilin să absoarbă torentul roșu și să-l închidă în interiorul ei?

Trailerul filmului arăta interesant și am fost dezamăgit când am aflat că Șoarecele Corporatist a decis să taie macaroana lui Turning red și să-l deverseze direct pe Disney+ și nu în cinematografe.

Și după ce am văzut filmul, mi-am dat seama că a avut dreptate.

Gata, normalitatea a capitulat la Hollywood, până și pe Pixar l-au woke-izat în ultimul hal, nici animațiile de altădată, unele de excepție, cu povețe universale, nu mai sunt ce au fost, au devenit un instrument infect de propagandă.

Am simțit asta încă de la Luca, dar am zis că poate halucinez, dar acum la Turning red totul a devenit clar.

De dragul diversității, Pixar a sacrificat calitatea poveștilor transpuse în animațiile sale și Turning red este exemplul perfect în acest sens.

Nici vorbă să mă deranjeze faptul că filmul, spre deosebire de alte filme Pixar care vizează o plajă largă de audiență, este destinat unei nișe reduse, cea a fetelor adolescente, nici că în prim-plan se află o familie canadiană cu rădăcini chinezești.

În schimb, Toronto este plin de locuitori imigranți, băi, nu exagerez, numai hijaburi, turbane și temple am văzut în tot orașul. Cu greu mai găseai câteun caucazian rătăcit prin peisaj.

Singurul reprezentant masculin care are un rol ceva mai important, tatăl lui Meilin, este un bărbat aflat sub papuc, care nu iese neam din vorba neveste-sii autoritare, părerile lui nu contează, este un mucea pus la punct de toate ființele care n-au un apendice în plus.

Și Meilin, la fel ca Mulan, este exemplarul feminin al perfecțiunii întruchipate, nu trebuie să depună vreun efort pentru a atinge culmile cele mai înalte ale desăvârșirii, are 10 pe linie, deși de învățat nu are timp, pentru că venită de la școală își ajută mama până seara la manageriatul unui templu.

Fără să mă laud, doar contracarez cu experiența mea personală, și eu am avut 10 la școală, chiar pe linie, dar să dea dracului de nu eram toată ziua îngropat în teme, exerciții și învățat.

Cum reușește să fie de 10 la școală și să și muncească până seara târziu, fără să aibă timp de studiu?

Răspunsul? Uite de aia, că este fată.

Cât despre povestea în sine?

Poate interpretez aiurea, dar mi s-a părut că transmite niște mesaje nocive, gen dă-o dracu` pe mă-ta, nu asculta de ea, nu mai fi un copil de nota 10 la școală, ce atâta educație, fii rebelă, ești specială (aceeași placă infectă că toți suntem speciali și cei mai buni) și meriți laude chiar dacă devii o proastă delăsătoare care face orice îi trece prin cap, că oricum societatea trebuie să te accepte și să te laude indiferent cât de lălâie, împuțită și corijentă ești, dacă ai spirit liber și te distrezi, dă-o naibii de școală, ce-ți trebuie atâtea cunoștințe generale, țara te vrea idioată, este suficient să știi unde să pui ștampila pe buletinul de vot.

Nu-i așa că am luat-o razna? Vă rog, spuneți-mi că am înțeles eu prost, că nu vreau să cred că până la acest nivel de infam grotesc s-a ajuns cu propagarea unor ideologii abjecte.

De logică nu mai zic, ea are multe absențe nemotivate în Turning red, de la acceptarea fără probleme a celor din jur că o persoană se transformă în panda, de parcă asta ar fi o normalitate, până la metamorfoza efectivă în care Meilin devine un panda uriaș, dar la revenirea la forma umană hainele ei sunt mereu intacte. La Hulk măcar i se mai rupeau un pic pantalonii, aici nici vorbă de așa ceva.

Oho, și astea sunt doar cele evidente, cele gigantice, că sunt o grămadă de inexactități care transformă filmul într-un amalgam neverosimil, și asta chiar și dacă n-ar exista elementul fantezist al transformării.

Probabil sunt vulgar că m-am dus cu gândul acolo, dar titlul filmului mi-a băgat în minte menstruația, având cuvântul roșu în denumire, iar ca personaj principal o fată de 13 ani. Dar nu-i vina mea, că și filmul mă bate la cap scene întregi despre procesul natural lunar prin care trec femeile. Pe bune? S-au terminat toate poveștile interesante ce merită animații și facem filme despre ciclul roșiatic?

Eh, de asta nu sunt eu inclus în audiența filmului, că fac spume la gură pe seama unui subiect care n-are legătură cu mine.

Știu, știu, filmul are și mesaje pozitive.

Este și despre prietenia trainică pe care o construiești în anii de școală și care te va ține pe tot parcursul vieții, ăsta fiind singurul motiv/mesaj pentru care nu blestem pe vecie filmul.

Nu pot să nu evidențiez și procesul de maturizare prin care trece Meilin care nu mai este un copil, asta fiind tema de bază a filmului, dar o temă livrată într-un mod foarte penibil.

Animația este în regulă, nimic de lăudat, personajele arată destul de cartoonish, n-au nici o treabă cu fotorealismul, dar oricum asta este o caracteristică definitorie a Pixar-ului, vizualul este colorat și delicios, ritmul este zvăpăiat, agitat, antrenant și alert, dar mesajele transmise de Turning red sunt anarhice și, pe alocuri, dezgustătoare.

Deh, vă trebuie woke băgat cu forța și dojeniri sociale, iaca ați ucis calitatea filmelor, hei Disney, mai ții minte filme ca Up și Toy story 3, nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film (nu doar animat)?

Ei bine, te-ai lins pe bot de asemenea distincții dacă vii cu măgării din astea pe care nici măcar tu nu le consideri demne de a fi lansate în cinema, ci le îngropi direct pe Disney+.

Încerc să mă calmez, să nu mai văd roșu-n fața ochilor și de la atâta pălăvrăgeală spurcătoare mi s-a făcut foame, așa că mă duc să bag 3 găluște.

1.5 out of 5 stars (1,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Batman: Mask of the phantasm

Am dat timpul mult înapoi, tocmai în 1993, pentru a vedea animația Batman: Mask of …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.